Ștefan Mandachi întărește, cu argumente, decizia sa de a nu se implica în politică, dar spune că nu se poate dezice de politicienii, de toate culorile, care au aderat la Manifestul #șîeu: Dacă aș face politică m-aș compromite pentru totdeauna în ochii mei în primul rând și înainte de toate!

Antreprenorul sucevean Ștefan Mandachi și-a întărit, vineri, decizia de a nu se implica în politică, dar precizează că nu poate fi ipocrit și să nu salute gestul unor politicieni, de toate culorile, de a susține Manifestul #șîeu.

Într-o  postare pe blogul personal, Mandachi subliniază că a fost sunat de demnitari și politicieni de rang înalt cărora le-a zis în față că partidele lor au lăsat Moldova fără 1 cm de autostradă și că dacă ar face politică s-ar compromite pentru totdeauna în ochii săi în primul rând.

Vă prezentăm integral postarea lui Ștefan Mandachi:

„Manifestul #șîeu se împarte în două categorii mari și late:

1. #șîeu – OAMENI care au vrut autostradă (și încă vor). Aceștia au ajutat enorm la solidarizarea populației și s-au alăturat cu încredere

2. #euNU – OAMENI care NU au vrut autostradă (Ei n-au nevoie). Fie și-au pierdut iremediabil speranța, fie sunt comozi, fie ne discreditează demersul

În categoria de OAMENI care au vrut, includem: tractoriști, polițiști, doctori, preoți, mineri, scafandri, politicieni, stomatologi, studenți, artiști, etc. Acelor OAMENI care au strigat #șîeu cu mine, fie că sunt ciobani, fie că sunt ingineri, fie că sunt politicieni,  sau jurnaliști, le mulțumesc cu recunoștință, pentru totdeauna, în mod egal. Nu voi mulțumi unui miner mai pătimaș decât unui politician. Nu voi mulțumi nimănui în funcție de titulatură, de statut social sau de simpatii politice.

Tocmai asta a fost și idealul manifestului: să fim UNIȚI, UMĂR LA UMĂR, SOLIDARI, din toate ramurile variate ale societății românești. Nu cu excludere, nu cu minus. Cu toții. Și am fost! Măcar o dată-n viață, dar am fost! Firmulițe mici, buticari (cum am fost și eu alintat), companii gigantice, corporații imense, oameni simpli, studenți și asistente au strigat din toți rărunchii, cu o disperare veche de 30 ani: #șîeeeu!

(#șîeu vă iubesc!!!)

În categoria a doua, a celor care au zis NU, avem, la fel: tractoriști, polițiști, doctori, politicieni, etc. Ei nu a vrut autostradă și au tăcut ca mortu-n păpușoi. Aici includem și companii mari, inclusiv hipermarketuri, uzine de mașini, corporații, sau bănci, care plângeau în hohote nu demult că n-au autostradă iar acum au sictirit manifestul cu o indiferență de care mă sperii.

Cu riscul de a părea ipocrit, le mulțumesc și lor pentru că doar așa învăț să fac diferența! Poate că în viitor vor fi #șîei cu noi!

Booon. Dar ce ne facem cu politicienii care au susținut demersul?

Eu am acuzat din capul locului, cu subiect și predicat, cu nume și prenume pe toți liderii partidelor care au condus această țară. Și în scris și verbal. Am zbierat că se fac vinovate partidele, fie că se cheamă PNL, PSD, UDMR, PRM, CDR, PNȚCD, PDL, USL, ALDE, etc. etc. etc. bla bla bla.

Cu toate acestea, asumându-și orice risc, unii membri ai acestor partide (vinovate) au strigat răspicat: #ȘÎEU!

Ce fac cu primarul PSD care a anuțat că va porni 15 minute sirenele cu riscul de a fi amendat (și evident, cu riscul de a fi exclus din partid)? Dar cu primarul Sucevei de la PNL, primul primar din România care a strigat în gura mare, la o întrunire de 300 persoane, #șîeu! Bun sau rău, a fost un exemplu pentru alte sute de primari.

Ce fac cu primarul de la Iași care a mobilizat concret și încurajat oameni să strige #șîeu? Ce fac cu primarul de Rovinari, de la ALDE, care la rândul lui a provocat alți primari PSD, PNL, USR și împreună, au dus bulgărele solidarității mai departe. Aceștia au continuat provocarea și iată cum s-au unit zeci de primari din TOATE PARTIDELE să se alăture protestului #șîeu. Pe ei îi dau la coșul de gunoi ca să par eu pur ca zăpada, dragă Doamne, eu nu fac politică, deci sunt bun, iar ei fac, deci sunt răi?

Refuz să mă dezic de acești oameni. Refuz să-i bag în aceeași oală cu cei din categoria a doua, mai precis cu ceilalți politicieni lași sau leneși, cu ceilalți antreprenori lași, cu ceilalți doctori lași, etc., care s-au prefăcut că n-au copii, prieteni, rude care ar avea nevoie de autostrăzi. Nu voi reveni la ipocrizie. Nu voi da ”delete” acestor oameni pe care îi consider curajoși, indiferent de ce alte trăznăi colaterale or mai fi având în minte când au zis #șîeu!.

Nu voi compara niciodată un primar care poartă tricou #șîeu sau își lipește autocolant #șîeu pe mașină, cu unul care mă insultă și se preface că are străzi ca-n Germania. Voi strânge mâna oricărui OM care a fost solidar și a ajutat la unificarea totală a societății românești. Pentru că asta s-a întâmplat! Ba chiar îi voi îmbrățișa pe toți cu același drag, indiferent de profesie.

În ultimele două săptămâni, în avalanșa de interviuri nu am refuzat aproape pe nimeni. Toate posturile tv și radio le-am tratat egalitar: RTV, Antena3, Protv, Digi24, Realitatea Tv, Europa FM, ProFm, Radio Zu, plus aproape toate ziarele locale sucevene, centrale și canalele online. Au beneficiat de toată deschiderea din partea mea, mai ales că, acesta a fost calea de a ajunge la cei mai mulți dintre români. Am discutat amical cu toți jurnaliștii fără să mă preocupe istoricul lor.

Am fost sunat de demnitari și politicieni de rang înalt cărora le-am zis franc: partidele voastre au lăsat Moldova fără 1 cm de autostradă. Punct. Am repetat ca papagalul ”nu fac politică” de am făcut roșu-n gât. Cred că e cea mai repetată propoziție din viața mea.

Deși apelurile primite de mine au fost exagerate și s-a depășit cu mult limita bunului simț cu telefoanele și cu orele la care am fost apelat, din dorința de a fi echidistant, am răspuns la majoritatea apelurilor, chiar dacă întrebările se repetau obsesiv și irelevant uneori. Ba chiar m-am ”transferat” la București ca să fiu mai accesibil și la dispoziția mass-media. Pentru mine, neobișnuit cu asemenea torent de intervievări, nu a fost deloc ușor. Dar asta nu mai contează…

Singurul jurnalist care s-a oferit să facă o emisiune în orașul meu natal a fost Cozmin Gușă. Fiind deosebit de încântat că se va filma la Suceava, am insistat chiar, dacă se poate, să se filmeze în satul meu de baștină, Sfântu Ilie. Mi s-a părut de bună creștere bucovineană să invit omul care vine de la București la Suceava să ia masa la hotelul meu, cu atât mai mult cu cât am discutat despre emisiunea atipică ce urma, o combinație de folclor bucovinean cu accente tradiționaliste locale. Public, în fața tuturor clienților din restaurant. Aș fi făcut același gest și intenționez să-l fac cu orice reporter, jurnalist sau blogger din România care vine la Suceava.

Omul a venit însoțit de invitații săi. Nici nu știam câți sunt pentru că le-am pregătit imediat, (cum e stilul meu) vrei nu vrei, uniforme, tricouri și autocolante #șîeu. Pe care evident, să le fotografiez în numele solidarității. S-a nimerit ca invitații jurnalistului să fie susținători ai manifestului #șîeu care au suspendat activitatea în zeci de primării, pentru 15 minute și care au răspândit strigătul.

Am precizat din start că accept invitația în emisiune dacă nu vor fi dezbateri politice și am fost asigurat că deși vor fi invitați politicieni, tema centrală va fi autostrada din Moldova. Așa a și fost. Toți invitații prezenți în platou m-au felicitat (m-au lăudat poate prea mult) și au pus pe tapet în mod obiectiv problema autostrăzii spre Suceava. Moderatorul a insistat că avem nevoie stringentă de autostrăzi și a promovat #șîeu de zeci de ori pe ecran în timpul emisiunii (ca un concetățean sucevean). Când discursurile din platou au căpătat unele accente politice, m-am retras, mai ales că aveam și de lucru la documentarul meu dar și datorită faptului că nu mă (prea) pricep la politică.

N-am făcut nimic special în emisiune ci am  repetat ca un papagal că vreau autostradă la Suceava, că m-am săturat să aud aceleași lozinci legate de baronizare, că am ascultat aceleași clișee în ani de zile și că vreau soluții ca în țările civilizate. În rest …. cred că v-am plictisit deja suficient și nu mai revin.

Repet pentru a o mia oară: scopul meu primordial a fost și rămâne informarea directă, corectă și nepărtinitoare a românilor, nu să-mi fac pile, profituri sau să-mi pregătesc intrarea în politică.

Începe să mă sperie tâmpenia acelorași speculații pe teme politice și cred că cine nu înțelege că mă dezic totalmente, irevocabil, definitiv și infinit de politică e un cretin. Ajunge de câte ori am repetat! Dacă aș face politică m-aș compromite pentru totdeauna în ochii mei în primul rând și înainte de toate!

Am nevoie de sprijinul tuturor, pentru că nu sunt Batman. Am nevoie de acei ”viteji de după război”. Da, după război, mulți viteji s-arată. Dar să se arate o dată!!!

Am nevoie de toți antreprenorii care s-au retras la casele lor. Am nevoie de sprijinul oricărui om, nu e clar încă? Dar asta nu înseamnă că voi intra vreodată în viața mea pământeană în politică. E clar? Sau trebuie să retrăncănesc?

Nu am riscat toată afacerea și liniștea ca să devin captiv. Nu vreau să ajung dintr-un prizonier mic un prizonier mare și să mă uit peste umăr dacă nu mă pozează cineva. Nu îmi doresc să dau raportul nimănui. Mă întâlnesc cu cine doresc eu, când doresc eu, dau interviuri cui doresc eu, vorbesc ce doresc eu, îmi asum ceea ce fac. Am dreptul să zâmbesc oricui, am dreptul să-mi primesc oaspeții cum doresc, să mănânc cu orice politician. Nu vreau să ajung să-mi beau cafeaua și să întreb ospătarul dacă face politică. Nu am crescut în pădure, nu trăiesc în junglă, trăiesc între oameni și vreau să fiu LIBER.

Am foști colegi de clasă care au ajuns primari, consilieri locali, am prieteni care sunt partizani fanatici politici, am mulți amici care candidează, am oameni apropiați care fac parte din organizații secrete și mișcări. Unii m-au curtat, alții mi-au făcut oferte, alții m-au făcut nebun. Nu mă interesează ce fac ei cu viața lor și le-am zis tuturor, decisiv dar cu zâmbetul pe buze: nu mai insistați cu mine că vă pierdeți timpul. Orice om cu un gram de creier a înțeles. Alții care n-au ce face sau se plictisesc, insistă cu aceeași placă.

Pentru cei care mă suspectați, vă mulțumesc pentru prezență, nu sunt salvatorul de serviciu, vă rog să mă ignorați și vă invit să faceți din exemplul vostru personal o sursă mai bună de inspirație.

Celor care au înțeles (nu era deloc greu) cine sunt, vă spun #șîeu că vă iubesc!”