Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a sesizat Primăria și Consiliul Local Suceava, la finalul lunii august, în legătură cu adăpostul de protecție civilă de la demisolul Bisericii „Sfânta Treime”, construcție pe care o descrie ca investiție a municipiului, plătită din fonduri publice la începutul anilor 2000 și ajunsă, în 2024, înscrisă în cartea funciară pe numele fostului preot paroh Sidoriuc Viorel Ionel.
Adresa eparhială nr. 6013/31 august 2026, înregistrată la Primărie sub nr. 44587, pornește de la documentele pe care administrația locală le-a comunicat Arhiepiscopiei pe 3 august. Potrivit acestor înscrisuri, pe 26 iulie 1999 Municipiul Suceava a adjudecat lucrările pentru obiectivul „Adăpost de protecție civilă George Enescu (str. Oituz f.n.)” firmei sucevene REMCET SRL, la o valoare de circa 91.400 de dolari la cursul de atunci. A doua zi s-a semnat contractul, cu municipiul în calitate de investitor. Facturile plătite de UAT între octombrie 2000 și 8 iulie 2002 sunt enumerate în adresă.
Un proces-verbal de inspecție din 26 aprilie 2000, citat de Arhiepiscopie, îi trece ca beneficiari pe Arhiepiscopie și pe Primărie, aceasta din urmă pentru adăpostul de apărare civilă. Comisia a cerut atunci sistarea lucrărilor și obținerea unei noi autorizații de construire. Eparhia spune că o astfel de autorizație nouă nu a mai fost cerută și nu a fost emisă. Autorizația de construire nr. 58/15 martie 1999, eliberată la cererea preotului paroh, prevedea explicit și adăpostul de la subsolul general.
În 2002, după ultima plată către constructor, Primăria a scris către ACET – și spre știința preotului paroh – că adăpostul de la subsolul bisericii, „al cărui proprietar este Primăria Municipiului Suceava”, poate alimenta temporar și lucrările la biserică. Adăpostul a fost trecut în inventarul domeniului public, la poziția 774, cu 207 metri pătrați.
Arhiepiscopia mai arată că, încă din 2004, la nivelul Primăriei se știa că spațiul nu corespundea standardelor pentru a fi luat în evidența Inspectoratului pentru Situații de Urgență. Contractul cu REMCET prevedea răspunderea constructorului pentru vicii, inclusiv după recepție. Eparhia precizează că nu deține proces-verbal de recepție finală a adăpostului.
În iunie 2024, potrivit extraselor de carte funciară anexate argumentației, Sidoriuc Viorel Ionel a obținut înscrierea construcției, inclusiv a demisolului, pe persoană fizică. Arhiepiscopia leagă acest moment de o succesiune mai veche de acte: intabularea bisericii pe nume propriu în 2008, fără înștiințarea Centrului Eparhial, și aducerea locașului ca aport în natură, în 2004, la Asociația pentru Construirea Parohiei Ortodoxe „Sfânta Treime”. Legea cultelor și Statutul BOR, citate în plângere, tratează locașul de cult ca bun sacru, inalienabil în afara regulilor statutare.
În octombrie 2024, ISU Bucovina a constatat, după un control, că demisolul nu mai avea configurația de adăpost de protecție civilă și a dispus readucerea la forma inițială. Fostul preot a contestat procesul-verbal. În paralel, el și asociația au cerut în instanță radierea adăpostului din inventarul public, pe motiv că le afectează proprietatea. În dosarul 5032/86/2024, instanța de fond a admis acțiunea și a reținut, între altele, că bunul „nu există faptic”. Arhiepiscopia spune că a aflat de acest proces abia în august 2026, întâmplător, și nu a putut interveni. Sentința nu este definitivă.
Pe 20 august 2026, eparhia a completat plângerea penală din dosarul 2353/136/P/2024, invocând deturnare de fonduri și gestiune frauduloasă și cerând extinderea cercetărilor și față de persoanele care, prin acțiune sau inacțiune, ar fi înlesnit situația.
Serviciul Juridic al Municipiului Suceava a întocmit, pe 24 septembrie 2026, un raport intern. Confirmă cadrul autorizației din 1999, existența celor două dosare civile – cel privind radierea din inventar și cel al Arhiepiscopiei, cu termen la Tribunalul Suceava pe 10 februarie 2027 – și concluzionează că eventualele măsuri pot fi luate după ce instanțele se vor pronunța definitiv.
Până atunci, pe masa Primăriei rămâne o investiție plătită din bani publici, un adăpost care în acte a fost al municipiului, iar în cartea funciară a ajuns, în 2024, al unei persoane fizice, și un conflict care se judecă acum pe două fronturi: la civil și la penal.
Intră acum și în grupul de
