„Cupa Bucovinei – Romsilva”

Desfăşurarea în aceste zile, la Herghelia Rădăuţi, a ediţiei a XIII‑a a competiţiei hipice „Cupa Bucovinei – Romsilva” ne dă dreptul de a vorbi, cu mândrie, despre consacrarea unei frumoase tradiţii pe hipodromul rădăuţean.

Nădăjduim că sucevenii se vor bucura, alături de noi, de acest spectacol, care confirmă, o dată în plus, că echitaţia, prin specificul ei, este mai mult decât un sport. Ea este o artă în care cei doi „actori” – omul şi calul – îşi aduc o egală şi meritorie contribuţie. Concursurile hipice pe care le organizăm la cele două herghelii din structura Direcţiei Silvice Suceava atrag cu fiecare ediţie – spre satisfacţia noastră – un număr sporit de participanţi: competitori, dar şi mulţi iubitori ai echitaţiei sportive şi de agrement.

Spre deosebire de alte ramuri şi discipline sportive, hipismul – care implică o perfectă comunicare şi înţelegere între om şi cal, într-un tandem bine sudat prin milenii – solicită, dar şi dezvoltă calităţi salutare în această eră a individualismului: spirit de echipă, prietenie, perseverenţă, generozitate, răbdare, înţelegere şi ajutorare. Astfel încât echitaţia reuneşte, prin minunatele însuşiri ce o definesc şi disting, tineri şi vârstnici, profesionişti şi amatori, începători şi consacraţi, crescători de cabaline, antrenori şi jochei, presă, public.

Aceste caracteristici specifice hipismului îndreptăţesc o plăcută constatare: dincolo de configuraţia trecătoarelor clasamente, indiferent de numele celor care vor urca pe podiumul de premiere, asemenea competiţii – de fapt exemplare demonstraţii de tenacitate, perseverenţă, de graţie şi armonie – au numai câştigători şi niciun învins. Ele rămân în principal un fertil prilej de a schimba experienţe şi cunoştinţe, de a transmite şi primi învăţăminte şi deprinderi de viaţă care depăşesc palmaresul unui întreceri sportive oarecare.

În calitate de reprezentant al silvicultorilor suceveni, mă bucur să constat că an după an competiţiile hipice pe care le găzduim încep să se constituie într-un eveniment important şi la nivel naţional, al cărui prestigiu e validat de numărul şi calitatea participanţilor: cai, călăreţi şi cluburi hipice consacrate. Această certitudine ne oferă sentimentul agreabil, dar şi stimulator, că ne-am îndeplinit datoria, în ciuda numeroaselor provocări pe care ni le-au pus în faţă anii de început ai acestei activităţi. Împărtăşim totodată, văzând numărul tot mai mare al copiilor şi tinerilor care încep să practice nobilul sport hipic, satisfacţia că ne aflăm, ca organizatori, pe drumul cel bun, toate acestea fiind un imbold pentru a continua.

Ne obligă la consecvenţă şi seriozitate în această privinţă şi opera înaintaşilor noştri. Cunoscuţi sau anonimi, aceştia au făcut posibil ca noi să putem vorbi azi, în zorii mileniului trei, de rase şi linii cabaline distincte şi valoroase, specifice Bucovinei. Iar înfăptuirile lor rămân memorabile şi vii deoarece au îngemănat în mod salutar două calităţi la fel de rare: profesionalismul desăvârşit şi patriotismul neprecupeţit, dragostea pentru valorile specifice acestor ţinuturi.

Desigur, creşterea şi selecţia cailor nu este, organizaţional, o activitate specifică, în sensul clasic, silviculturii. Dar „cal” şi „pădure” nu au fost niciodată entităţi, realităţi opuse, separate. Ele au constituit, mai degrabă, un sudat şi eficient tandem, fie că invocăm drept argument legendele istorice ale Bucovinei, baladele haiduceşti şi luptele pentru neatârnarea ţării, fie că reamintim tehnologiile arhaice – unele încă în vigoare, ba chiar validate de cerinţele moderne, ecologice – de exploatare şi transport al lemnului.

Astfel că, şi din aceste raţiuni, în numele acestui dovedit ataşament, acum un deceniu, când R.N.P. – Romsilva a primit în administrare hergheliile, silvicultorii au luat această îndatorire în serios. În conformitate cu spiritul de devotament, simţ gospodăresc şi disciplină care caracterizează prin definiţie corpul silvic. Noi, slujitorii pădurii, am înţeles de la început că, dincolo de o activitate economică distinctă, fusesem desemnaţi să îndeplinim o misiune importantă: salvarea unui patrimoniu genetic ameninţat cu dispariţia. Şi prezervarea, astfel, a uneia dintre notele distinctive ale specificului naţional, a unei bogăţii seculare a României. Iar această „misiune de salvare” ne-a solicitat consistente şi consecvente eforturi: organizatorice, investiţionale, umane.

Cu optimismul şi generozitatea specifice acelora care plantează, întreţin şi apără pădurile pe care le vor preţui şi de care se vor bucura generaţiile de mâine, ne exprimăm speranţa că şi aceste eforturi ale noastre vor fi recunoscute, apreciate şi continuate în viitor.

Urez succes deplin competiţiei la care asistăm, iar invitaţilor şi publicului le dorim să trăiască momente de reală desfătare a privirii şi sufletului aici, pe Hipodromul din Rădăuţi, martor şi păstrător al atâtor amintiri de neuitat. Îi felicităm călduros pe toţi participanţii la concurs pentru consecvenţa eforturilor şi sacrificiilor personale ori de echipă, consacrate nobilei lor pasiuni. Mulţumim Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva pentru consecvenţa cu care sprijină aceste competiţii hipice de ţinută. Adresăm, de asemenea, mulţumiri pentru substanţiala ei implicare Federaţiei Ecvestre Române. Gândurile noastre bune se îndreaptă şi către reprezentanţii mass-media şi către public, cel care dă, de fapt, sens şi raţiune spectacolelor de acest gen, frumoase sărbători bucovinene. Pilduitoare pentru o exemplară prietenie multimilenară: cea dintre fiinţa gânditoare şi cal.

Ing. SORIN CIOBANU,

director al Direcţiei Silvice Suceava