Intră acum și în grupul de
În deschiderea conferinţei a luat cuvântul prof. univ. Mircea A. Diaconu, decanul facultăţii de Litere şi Stiinţe ale Comunicării, făcând o prezentare a activităţii scriitorului şi dramaturgului Matei Vişniec.
A urmat apoi cuvântarea invitatului serii, care, cu un incredibil talent de orator, le-a explicat tuturor celor prezenţi ce înseamnă şi ce implică “fantasma de a fi la Paris”. Dramaturgul a continuat cu istorisirea poveştii lui de scriitor.
După cum spuneam, conferinţa susţinută de Matei Vişniec s-a intitulat “Avantajele şi dezavantajele (?!) unui scriitor român la Paris”. Dramaturgul a punctat pentru cei prezenţi, din propria-i perspectivă”, toate beneficiile sau greutăţile cu care un om de cultură, scriitor, se confruntă atunci când intră în contact cu tot ceea ce reprezintă Franţa.
După cum a subliniat însuşi invitatul, Franţa, Parisul, i-a oferit încă de la început senzaţia că e “acasă”, într-o patrie culturală fără mistere. “În ’87, când am ajuns în Franţa am descoperit că acolo erau foarte multi români iar străinii erau foarte bine primiţi la Paris. Scriitorii străini erau foarte repede editaţi”, a mai spus Matei Vişniec, precizând totodată că “nicio secundă nu m-am simţit în exil în Franţa”.
Ca om de teatru, dramaturgul a descoperit în Franţa un peisaj teatral unic în lume, tot pe atunci descoperind şi minunatele teatre mici, de buzunar, care, în această ţară sunt foarte multe, un oraş cu 100 000 locuitori având cel puţin 10 – 15 asemenea teatre.
“Chiar dacă n-a fost multă vreme în avantajul meu să spun că sunt român, nu am eliminate niciodată acest cuvânt din identitatea mea”, a mărturisit dramaturgul, aici atingând unul dintre dezavantajele de a fi român, în Franţa. “Francezii încă cred că spaţiul românesc este lipsit de magie”, a continuat invitatul, spunând despre aceştia că sunt că sunt în continuă căutare de nou, de senzaţional.
Înainte de a-şi încheia discursul, savurat de toţi cei prezenţi, Matei Vişniec şi-a exprimat dorinţa de a se întoarce cândva la Rădăuţi, să scrie pentru el însuşi, pentru că se simte liber atunci când scrie în limba română.
La finalul conferinţei, dramaturgul a răspuns unor întrebări adresate de câteva persoane din public.
Evenimentul a făcut parte din programul “Serile Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării”.