Intră acum și în grupul de
„Cum l-am îngropat pe Stalin” de Artur Solomonov, este cea mai recentă premieră a teatrului sucevean, montată de regizorul Theodor-Cristian Popescu și va avea premiera pe 12 mai, în debutul Festivalului Internațional Zilele Teatrului Matei Vișniec 2024.
Spectacolul „Cum l-am îngropat pe Stalin” reprezintă o premieră națională, fiind pentru prima dată când acest text este montat într-un teatru în România, traducerea fiind semnată de Raluca Rădulescu.
Dramaturgul Artur Solomonov a scris „Cum l-am îngropat pe Stalin” în decembrie 2018, iar textul a fost publicat în mediul online de revista Snob, pe data de 5 martie 2019 (data morții lui Stalin), cu fotografii de arhivă și filmări de pe vremea dictatorului, fapt care a reușit să provoace controverse în comunitatea emigranților ruși. Prima lectură publică a textului a avut loc pe 4 iulie a aceluiași an, la renumitul „Teatr.Doc” din Moscova. Această performanță a fost notată de publicații de renume din Rusia și de alte instituții media. La radio, Echo Moscow și Svoboda (Libertatea) au fost dedicate emisiuni evenimentului. Însă de atunci doar „Teatr.Doc” și o altă companie de teatru curajoasă, din Chelyabinsk, au îndrăznit să pună în scenă piesa în Rusia.
„Cum l-am îngropat pe Stalin” este despre uluitoarea plasticitate a psihicului uman, despre disponibilitatea lui, în anumite condiții, de a imita unele dintre cele mai grave și dăunătoare practici ale trecutului totalitar, care continuă să ne urmărească și astăzi. Trecutul și-a pus amprenta, într-un mod destul de profund, pe momentul prezent și este foarte posibil să devină viitor. Textul scris de Solomonov ne arată cu câtă simplitate și îndemânare se poate transforma o persoană într-un tiran și, în același timp, ușurința cu care îi permit cei care îl susțin să devină unul. Tema propusă de Artur Solomonov ne permite să investigăm modul în care stalinismul germinează în sufletele ființelor umane de astăzi. În încercarea de a răspunde la această întrebare, nu este posibil să rămânem doar în zona de gravă seriozitate, acesta fiind motivul pentru care textul nu este doar relevant și înfiorător și ci și amuzant.
Theodor-Cristian Popescu, regizorul spectacolului „Cum l-am îngropat pe Stalin” ne prezintă viziunea și demersul său artistic astfel:
„O despărțire de trecutul apăsător și lung, propusă de un teatru rus.
Demitizarea lui Stalin, conducătorul-tiran, constructor al Uniunii Sovietice.
Printr-un <<râs profund și precis>>.
Ministerul Culturii susține inițiativa – telegramă de felicitare, medalie.
De la Kremlin, însă, vin reacții ambigue, iritate.
Și vechiul mecanism al fricii se reactivează, virusând din nou comportamentele, mentalitățile, relațiile și, finalmente, rostul și funcția artei teatrale.
Când aceste condiții vechi sunt (din nou) întrunite, președintele preia direct frâiele și construiește el mai departe. Atât realitatea, cât și ficțiunea. Realitatea-ficțiune.
Pe care o cântăm din nou, în cor.
Mai încercăm să râdem?”
Un regizor extraordinar de pasionat de domeniul său, un regizor deschizător de drumuri, în ceea ce privește formulele de teatralitate novatoare, Theodor-Cristian Popescu are un CV impresionant, cu peste 70 de spectacole montate, majoritatea fiind texte contemporane, în premieră națională, cu numeroase participări la festivaluri de renume și turnee în: Ungaria, Bulgaria, Austria, Franța, Germania, Marea Britanie. Theodor-Cristian Popescu este unul dintre pionierii teatrului independent românesc de după 1989 odată cu înființarea Companiei Teatrale 777, de la București.
A înființat și a condus La Compagnie Theodor-Cristian Popescu la Montréal, Canada, unde a trăit câțiva ani și a predat la The University of Montana din Missoula, The National Theatre School of Canada și The University of Quebec din Montréal, Canada.
Producția „Villa Dolorosa” montată la Teatrul Național Târgu-Mureș în 2020, a fost nominalizată la Gala UNITER, la categoria Cel mai bun spectacol, iar spectacolele „Perplex” și „Cancun” au fost premiate la Festivalul de Teatru de la Oradea în 2014, cu Premiul Special al Juriului. În 2011 spectacolul „Un cuplu de români amărâți, vorbitori de polonă”,obține Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Atelier de la Baia-Mare.
Regizorul Theodor-Cristian Popescu ne propune cu fiecare spectacol montat o viziune proaspătă și neconvențională, iar dintre cele mai recente spectacole care poartă semnătura lui menționăm: „Neliniște” de Ivan Vîrîpaev montat la Teatrul Național Târgu Mureș, „Cloaca” de Maria Goos la Teatrul Nottara București, „Bang” de Marius von Mayenburg la Teatrul Național „Marin Sorescu”,Craiova și „Sclavi” de Maria Manolescu la Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca.
Echipa de producție:
Regia: Theodor-Cristian Popescu
Traducerea: Raluca Rădulescu
Scenografia: Raluca Alexandrescu
Compoziție muzicală: Ovidiu Iloc
Lighting design: Costi Baciu
Graphic design: George Roșu
Distribuția:
Woldemar Arkadievici / Stalin – Cosmin Panaite
Valentina – Clara Popadiuc
Autorul piesei despre Stalin – Diana Lazăr
Lenin – Cătălin Ștefan Mîndru
Beria – Delu Lucaci
Hrușciov – Cristina Florea
Omul de la Minister – Horia Andrei Butnaru
Primul paznic – Răzvan Bănuț
Al doilea paznic – Iulian Burciu
Primul Stalin tânăr – Alexandru Marin
Al doilea Stalin tânăr – Bogdan Amurăriței
La pian – Johannes Raimund Onesciuc
Intră acum și în grupul de
