Bucovina ajunge în India prin scrierile lui Constantin Severin. Eseu despre mănăstirile pictate, publicat într-o importantă revistă culturală
Bucovina, promovată în India de scriitorul și artistul sucevean Constantin Severin. Eseul „Imperiul sacru al culorii: Călătoria unui pelerin prin mănăstirile pictate ale Bucovinei” a fost publicat în prestigioasa revistă culturală indiană The Riveraine Muse. Autorul vorbește despre Voroneț, Putna, Sucevița, Moldovița sau Probota și spune că Bucovina nu a avut nevoie niciodată de cuceriri pentru a deveni un „imperiu”, fiind suficientă „credința, culoarea și răbdarea unor călugări dispuși să-și petreacă o viață întreagă pictând un singur zid”. Într-o țară care își respectă patrimoniul, o carte precum Imperiul Sacru ar fi fost tradusă și promovată internațional de autorități. La noi instituțiile nu s-au arătat interesate nici măcar să o citească.
Scriitorul și artistul plastic sucevean Constantin Severin promovează patrimoniul cultural și spiritual al Bucovinei peste 6.000 de kilometri distanță, în India. Eseul său, „Imperiul sacru al culorii: Călătoria unui pelerin prin mănăstirile pictate ale Bucovinei”, a fost publicat recent în revista indiană de literatură, artă și cultură „The Riveraine Muse”.

Textul a apărut la invitația poetului indian Debasish Lahiri, editor asociat al publicației și cunoscut admirator al culturii române, demers pe care Constantin Severin îl consideră o onoare și o nouă oportunitate de promovare a imaginii Bucovinei în spațiul cultural internațional.
În amplul eseu, autorul propune o incursiune în universul spiritual și artistic al mănăstirilor pictate din nordul Moldovei, incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Voroneț, Putna, Sucevița, Moldovița și Probota sunt prezentate nu doar ca monumente istorice, ci ca repere ale unui „imperiu al imaginilor”, construit prin credință, culoare și cultură.
Pornind de la celebrul „albastru de Voroneț”, Constantin Severin reconstituie istoria și simbolistica marilor ctitorii moldovenești, evocând personalități precum Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Daniil Sihastrul sau Dosoftei, dar și propria sa legătură cu aceste locuri. Autorul amintește că a dedicat mănăstirilor din Bucovina atât volumul „Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei”, aflat acum în pregătirea celei de-a treia ediții, cât și un ciclu de aproximativ 70 de picturi în ulei inspirate de aceste edificii.
În finalul eseului, Constantin Severin afirmă că Bucovina nu a avut nevoie niciodată de cuceriri pentru a deveni un „imperiu”, fiind suficientă „credința, culoarea și răbdarea unor călugări dispuși să-și petreacă o viață întreagă pictând un singur zid”.
Publicarea eseului într-o revistă culturală din India reprezintă un nou exemplu al interesului manifestat în străinătate pentru patrimoniul Bucovinei, interes care nu este valorificat suficient în România.
Într-o țară normală, o carte precum Imperiul Sacru. Mănăstiri și biserici din nordul Moldovei ar fi fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională și promovată sistematic de instituțiile statului în rețele culturale, ambasade și târguri internaționale de carte. Din păcate, la noi, autoritățile nu doar că nu au susținut un asemenea demers, dar nici măcar nu au manifestat interesul de a citi această lucrare care promovează unul dintre cele mai valoroase branduri culturale ale României: mănăstirile pictate ale Bucovinei







