Intră acum și în grupul de
Reporter:- De unde a pornit ideea de a realiza TransRarău, un drum turistic care acum a devenit foarte căutat de turiști?
Cătălin Nechifor: -TransRarău este proiectul la care am ținut cel mai mult. Nu e cel mai important în comparație cu Aeroportul, în comparație cu alte investiții, dar din punct de vedere al brandului turistic de județ, din punct de vedere al faptului că s-a accesibilizat un vârf montan precum Rarăul, este de departe pe primul loc cel puțin în accepțiunea mea. Ideea realizării acestui drum de traversare montană e veche. De fapt, TransRarău a fost asfaltat în vremea comunismului. Țin minte, copiil fiind, trăind în Vatra Dornei, veneam cu părinții pe acolo. După Revoluție nu s-a mai făcut nimic, iar drumul s-a degradat într-o atât de mare măsură încât în ultima perioadă era complet impracticabil, doar cu mașini foarte bine echipate 4×4 sau TAF-uri. Au fost mai multe etape în dezvoltarea acestui drum, undeva începând cu anul 2007 când s-a depus un proiect la Agenția de Dezvoltare Regională, pe fonduri europene. Au durat aproape patru ani procedurile, s-a realizat construcția unui prim tronson, iar după 2012, pentru că rămăsese cumva o lucrare neterminată, erau doar vreo șapte kilometri modernizați, nu era legat încă vârful montan, nu era legată Valea Bistriței, am luat decizia să facem din fonduri proprii, să nu mai așteptăm nicio altă oportunitate, sau să stăm cu mâna întinsă nicăieri și să facem din banii județului legătura cu vârful montan, cu zona alpină, legătura cu Valea Bistriței.
Reporter: -Care au fost pașii în dezvoltarea acestui proiect montan?
Cătălin Nechifor: -A fost o ambiție extrem de mare și din partea constructorului, o firmă suceveană care a demonstrat capacitate și a demonstrat că se pot face lucruri de calitate și la noi și într-un timp foarte scurt pentru că execuția nu a durat mai mult de cinci luni. Am început lucrările undeva prin mai 2014 și am finalizat lucrările undeva spre luna septembrie, legând Valea Moldovei din Pojorâta, cu vârful montan și zona Chiril din zona Crucea pe Valea Bistriței. Interesul acestei dezvoltări a fost pe două planuri. Unul, să legăm cele două comunități pentru că altfel, atât cei din Pojorâta cât și cei din Crucea, dar și turiștii ar fi trebuit să ocolească pentru a ajunge de pe o parte pe alta a muntelui, dar în egală măsură am dorit să putem pune în valoare un traseu montan care să facă o concurență la nivel național cu Transalpina și Transfăgărășanul.
Reporter: Cum poate fi întreținut un asemenea drum montan în condițiile în care sunt drumuri de șes care nu arată atât de bine?
Cătălin Nechifor:- În viziunea noastră, ceea ce s-a și întâmplat, am luat măsura ca drumul să poată să fie conservat, păstrat, pus la punct, accesibilizat pe tot parcursul anului, ceea ce ar fi fost o premieră națională. Nimeni, în România, nu-și poate permite să țină drum deschis la 1600 de metri altitudine și pentru asta am luat în calcul o dotare și am și făcut achiziția de echipamente foarte performante, respectiv un Unimog, dotat cu sărăriță, dotat cu lamă, cu freză, dotată inclusiv cu cablu special pentru a tracta mașini aflate în dificultate. Totodată, am cumpărat și ATV-uri cu șenile, ATV-uri pentru timp de vară, mașini 4×4, toată dotarea fiind necesară pentru a avea la dispoziție baza materială pentru a fi ținut deschis circulației drumul peste munte.
E un drum greu, e un drum care s-a construit greu, care în fiecare primăvară trebuie întreținut pentru că sunt anrocamente care curg de pe versant, mai sunt și copaci care sunt dezrădăcinați și atunci trebuie intervenit rapid.
Mai mult, am luat și decizia de a construi un canton de întreținere drumuri județene, undeva pe versant, către Chiril unde putem găzdui toată baza materială, toate echipamentele și mașinile, dar unde sunt și oameni la dispoziție și care pot interveni rapid, în orice situație.
Reporter:-Drumul TransRarău a devenit rapid o atracție turistică. Cum s-a reușit această promovare?
Cătălin Nechifor: -În paralel cu construcția acestui drum montan ne-am și dorit să-l punem în valoare prin instituirea unui festival dedicat muntelui. A fost o muncă în cascadă, în etape, în vara anului 2014 pentru că am găsit de comun acord și formula de titlu pentru festival, i-am spus noi atunci „Comorile Muntelui”, iar TransRarău are în secundar și numele de Drumul Comorilor pentru că știm cu toții legenda cu Pietrele Doamnei, iar lucrurile acestea trebuiau puse în valoare. Nu sunt comori doar de această factură. Rarăul este un drum plin de surprize, plin de valoare, plin de bogăție și mă bucur foarte mult că am avut șansa să-l deschiem pentru turiști. A ajuns în foarte scurt timp să fie cunoscut în țară și în străinătate și o spun fără să fiu lipsit de modestie că este singura investiție de infrastructură majoră construită în Suceava după Revoluție pe tematică turistică.
E un punct de reper. S-a pus deja brandul TransRarău în turismul bucovinean și cred că merită dus mai departe acest proiect.
Revenind la festival, „Comorile Muntelui” s-a adresat în primul rând celor care trăiesc în zonă, pe cele două văi, Valea Moldovei și Valea Bistriței, de la Dorna Arini, la Crucea, la Broșteni la Panaci, de la Câmpulung Moldovenesc, la Sadova, la Pojorâta, la Iacobeni și am reunit, practic, cele două culturi, cele două vetre de așezare umană sus pe munte sub egida Comorile Muntelui într-un festival care s-a dorit să păstreze autenticitatea, să păstreze gustul din Bucovina, dar să unească și oamenii.
Reporter:-Au fost incidente pe acest drum în condițiile în care șoseaua este îngustă la coborârea spre Chiril?
Cătălin Nechifor:- Nu am cunoștință de incidente majore pe acest drum, dar îmi amintesc de o întâmplare mai aparte despre TransRarău. Eram unde în noiembrie 2015, la un an și ceva distanță de la darea în exploatare, atunci când ministrul Transporturilor de la acea vreme a venit la Suceava să vedem stadiul lucrărilor de pe DN 17 B de la Vatra Dornei, Dorna Arini, Crucea. L-am dus pe ministru să vadă cu ochii lui acest traseu montan, dar să vadă și diferența dintre un drum județean și un drum național. Drumul nostru județean arăta impecabil, în timp ce drumul național avea de suferit foarte multe intervenții. Și povestindu-i despre comori, despre frumuseți, despre locuri extraordinare, am prins o vreme câinoasă, cu o ceață foarte lăptoasă. Ministrul era și șofer și conducea singur mașina, iar în loc să vadă frumusețile muntelui vedea doar ceață lăptoasă. Am ajuns jos, în zona intravilană și l-am auzit pe Iulian Matache răsuflând ușurat că a scăpat de corvoadă. E un drum mai dificil, pentru că nu este extrem de lat. Nu s-a putut construi altfel pentru că acolo avem rezervație naturală și este interzis prin lege să intri stânga-dreapta să faci altceva. S-a mers doar pe profilul existent, însă câștigul major al acestui drum este unul care ține de oameni. Ești obligat acolo, prin natura locului, prin profilul drumului să te respecți cu cel care vine din sens opus. Acolo te întâlnești cu oameni, vorbești cu ei. Nu am auzit pe nimeni să țipe, să înjure. Acolo, de fapt, reînvățăm să devenim oameni și lucrul acesta este foarte important.
Acesta este un material electoral altfel de cum v-ați obișnuit, este despre realități, despre adevăr, despre proiecte care există, proiecte care au fost făcute, de mine, Cătălin Nechifor, Victor Ponta și Corina Crețu. Astăzi, toți trei suntem în Pro România, iar pe 26 mai puteți să veniți să ne votați pentru Parlamentul European, pentru România, pentru Suceava.
(Advertorial Pro Romania MFC 41190009)
Intră acum și în grupul de
