De Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, marcată la 1 octombrie, Alianța Binelui Comun a publicat Barometrul „Bătrânii singuri. Drama nevăzută a României”. Documentul arată că România are deja aproape 3,9 milioane de persoane de peste 65 de ani, că aproximativ 1,35 milioane de seniori locuiesc singuri și că, în mediul urban, 3 din 5 vârstnici se confruntă cu singurătatea.
La 1 ianuarie 2026, 20,5% din populația rezidentă avea cel puțin 65 de ani, adică mai mult de un român din cinci. Ponderea ar putea ajunge la aproximativ 31% până în 2050. În același timp, generațiile active sunt mai mici și mai mobile, migrația a dus milioane de români departe de părinți, iar în localitățile care se depopulează distanța până la medic, transport sau un serviciu de îngrijire poate deveni ea însăși o formă de izolare.
Barometrul arată că aproximativ unul din trei seniori locuiește singur. Estimările din 2025 indică circa 1,35 milioane de persoane vârstnice în această situație. A locui singur și a te simți singur nu sunt, însă, același lucru. În mediul urban, 3 din 5 seniori se confruntă cu singurătatea, iar pentru aproape 310.000 nivelul este estimat ca foarte ridicat. Unul din patru vorbește cu cel mult o persoană într-o lună, iar o treime spun că nu beneficiază aproape deloc de sprijin moral și practic.
Aproape 29% dintre seniorii din urban spun că nu își au copiii aproape, aceștia locuind în alt oraș sau în altă țară. Un apel video poate păstra legătura, iar banii trimiși acasă pot acoperi facturi sau servicii, dar nici telefonul, nici remitențele nu pot însoți un părinte la medic, nu îl pot ajuta să se ridice după o cădere și nu pot observa zilnic pierderea autonomiei. Barometrul vorbește despre o schimbare structurală: apropierea fizică a copiilor nu mai poate fi condiția de care depinde o bătrânețe sigură.
Vulnerabilitatea economică amplifică problema. Aproape 30% dintre românii de peste 65 de ani se aflau, în 2024, în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar aproape unul din cinci era afectat de deprivare materială și socială severă. Pentru un vârstnic care trăiește singur, lipsa banilor poate însemna renunțarea la transport, la un aparat auditiv, la recuperare sau la câteva ore de ajutor în casă.
Una dintre concluzii contrazice ideea că vârstnicii ar refuza, în general, sprijinul din afară: 59% dintre seniorii urbani se declară deschiși la programe de sprijin. Întrebarea pusă de Alianță este dacă există servicii suficient de apropiate, accesibile și cunoscute înainte ca o situație dificilă să devină criză. România cheltuiește pentru îngrijirea de lungă durată 0,3% din PIB, față de 1,7% media OECD, și are aproximativ un lucrător formal de îngrijire la 100 de persoane de peste 65 de ani, comparativ cu cinci în media OECD.
ABC propune trecerea de la intervențiile punctuale la un sistem care identifică din timp vârstnicii aflați în risc. Printre măsuri se numără un barometru național anual pentru populația de 65 de ani și peste, screening de risc prin medicina de familie și serviciile sociale, contactarea proactivă după văduvie, externare sau pierderea autonomiei, extinderea transportului social și a serviciilor mobile în rural și un pachet minim de îngrijire la domiciliu pentru nevoi reduse și moderate.
Pe termen mai lung, Alianța propune dezvoltarea forței de muncă din îngrijirea de lungă durată, sprijin formal pentru aparținătorii care îngrijesc persoane vârstnice și comunități adaptate îmbătrânirii. De asemenea, sugerează un Indice ABC al Conectării și Autonomiei Vârstnicilor, actualizat anual la nivel național și județean, care să măsoare nu doar câte centre sau paturi există, ci câți seniori trăiesc singuri, câți nu au pe cine chema, cât de accesibile sunt serviciile și dacă intervențiile reduc izolarea.
Miza următorului deceniu, arată barometrul, nu este doar ca românii să trăiască mai mult, ci ca anii în plus să nu fie ani trăiți în izolare. Bătrânețea nu mai poate rămâne o problemă rezolvată aproape exclusiv în familie, într-o țară care îmbătrânește rapid, ci una de infrastructură socială, sănătate și politică publică.
