Participanții la studiul observațional derulat de MedLife și Asociația Tășuleasa Social pe Via Transilvanica spun că cele 10 zile de mers pe jos, pe un traseu de cel puțin 150 de kilometri, le-au adus mai multă încredere în sine, nevoia de a încetini și o perspectivă diferită asupra priorităților din viața de zi cu zi. MedLife a prezentat miercuri, 28 octombrie 2026, insight-urile etapei a III-a a cercetării, dedicate tocmai schimbărilor de perspectivă pe care oamenii le asociază acestei experiențe.
Dacă primele etape ale proiectului au urmărit să înțeleagă cine sunt cei care au ales provocarea și ce i-a determinat să continue chiar și atunci când au apărut oboseala și dorința de a renunța, această nouă etapă explorează cu ce au rămas participanții după întoarcerea de pe traseu. Interviurile aprofundate conturează câteva direcții recurente: mai multă încredere în sine, nevoia de a simplifica, o relație diferită cu ceilalți și intenția de a schimba anumite obiceiuri odată reveniți la rutina obișnuită.
„Suntem obișnuiți să asociem stresul cu presiunea, oboseala și lucrurile care ne copleșesc. Însă nu orice provocare este neapărat una negativă. Atunci când este asumat și adaptat propriilor capacități, efortul ne poate oferi ocazia să ne descoperim resursele și să ne reevaluăm obiceiurile. Dincolo de distanța parcursă, ceea ce ne interesează în acest studiu este să înțelegem atât răspunsul organismului la o astfel de experiență, cât și felul în care participanții o percep și ce schimbări își doresc să păstreze în viața de zi cu zi”, a declarat Ina Bădărău-Ilie, Head of Communications, MedLife Group.
Pentru unii participanți, cele 10 zile pe traseu au însemnat o ocazie de a-și descoperi propriile capacități. Plecați la drum cu îndoieli legate de efortul presupus, aceștia spun că au ajuns să își privească altfel limitele și să aibă mai multă încredere în ei înșiși. Satisfacția nu a venit doar din distanța parcursă, ci și din descoperirea propriilor resurse și din capacitatea de a duce la capăt un obiectiv asumat. Pentru unii, schimbarea de perspectivă a venit și cu dorința de a face mișcare mai constant.
O altă direcție care apare în interviuri este cea a simplității. După mai multe zile în care lucrurile necesare au încăput într-un rucsac, unii participanți au început să reflecteze la ceea ce este cu adevărat necesar în viața de zi cu zi. Experiența contrastează cu rutina urbană, în care acumularea de obiecte, responsabilitățile și preocupările cotidiene ocupă adesea un spațiu considerabil, și ridică o întrebare simplă: cât de mult din ceea ce ne ocupă timpul și atenția ne este cu adevărat necesar?
Încetinirea ritmului este o altă schimbare pe care unii participanți spun că au început să o ia în considerare. Într-o viață cotidiană dominată de liste de sarcini, termene-limită și presiunea de a rezolva cât mai multe lucruri simultan, mersul pe jos presupune un ritm diferit: înaintezi pas cu pas, îți dozezi efortul și accepți că nu poți grăbi fiecare etapă. Pentru unii, experiența a devenit un punct de plecare pentru a-și regândi modul în care își gestionează activitățile profesionale. În același timp, mersul în compania altor persoane a adus în prim-plan nevoia de a renunța, uneori, la control și de a accepta ritmuri și perspective diferite.
Schimbările nu se limitează la relația cu propria persoană. Pentru unii participanți, timpul petrecut pe traseu a modificat și felul în care îi privesc pe cei din jur, modul în care interacționează cu oamenii sau reacționează în situații cotidiene. Interviurile surprind o mai mare deschidere către ceilalți, mai multă răbdare și o atenție sporită la interacțiunile care, în ritmul obișnuit al vieții, pot trece neobservate. Contactul cu oameni diferiți și experiențele împărtășite pe parcursul traseului au oferit un contrast față de interacțiunile adesea grăbite din marile orașe.
Dincolo de schimbările de perspectivă, interviurile surprind și dorința unor participanți de a integra în viața de zi cu zi obiceiuri inspirate de cele 10 zile petrecute pe traseu. Printre direcțiile menționate se numără un program de somn mai regulat, mai puțin timp petrecut în fața ecranelor și limite mai clare între viața profesională și cea personală. Pe traseu, ritmul zilei este construit în jurul mersului, al pauzelor și al recuperării. Revenirea la rutina obișnuită ridică însă întrebarea în ce măsură pot fi păstrate aceste obiceiuri atunci când reapar responsabilitățile și presiunile cotidiene.
Studiul observațional are la bază conceptul de „stres bun” și urmărește să analizeze răspunsul organismului la efort fizic și mental susținut, precum și schimbările psiho-emoționale asociate celor 10 zile de mers pe jos. Etapa de parcurgere a traseului s-a încheiat la finalul lunii septembrie, iar cercetarea continuă cu analiza datelor colectate. Aceasta combină evaluarea unor biomarkeri relevanți pentru sănătate cu evaluări psiho-emoționale și interviuri aprofundate, realizate înainte și după experiența de pe traseu. Rezultatele finale sunt așteptate în luna noiembrie și vor completa mărturiile participanților cu analiza datelor medicale și a evaluărilor psiho-emoționale, oferind o perspectivă integrată asupra relației dintre mersul pe jos pe distanțe lungi, sănătatea fizică și emoțională și capacitatea organismului de a se adapta la efort susținut.
