Intră acum și în grupul de
Desavârsitul Vasile care sta de buna seama a opta/Minune pe pamânt, coroana nemuritorilor,/Caci despre el s-a dus pâna la marginile lumii,/Mult sgomotoasa faima si nici vremea nu o poate întuneca, scria în martie 1643, la Iasi, Atanasie Patelarios, cel care a fost în doua rânduri patriarh al Constantinopolului. Desavârsitul Vasile nu era altul decât Vasile Lupu(1634-1653), luminatul si ambitiosul domn al Tarii Moldovei. Pecetea îndelungatei sale domnii asupra Moldovei si Sucevei a fost profunda, stralucirea de la Curtea Domneasca si avântul culturii, învatamântului, tipariturilor si artelor din vremea sa justificând în buna masura versurile encomiastice ale fostului patriarh al Constantinopolului. Printre altele, Vasile Lupu a reconstruit Curtea Domneasca de la Suceava, ctitorind si un frumos paraclis in 1643, actuala biserica Sfântul Ioan Botezatorul, cunoscuta si sub numele de Biserica Domnitelor(a Coconilor, a Beizadelelor).
Biserica a fost pictata de coconii domnitorului si ai boierilor moldoveni
Biserica Sfântul Ioan Botezatorul, cu arhitectura sa compacta si armonioasa, cu clopotnita integrata peretelui nord-vestic, si cu ingenioasele decoratii exterioare, este un ansamblu plin de farmec, situat la numai 40 de metri de fosta Curte Domneasca, în zona centrala a Sucevei. Un uric în limba slavona din 1569 arata ca în locul paraclisului înaltat de Vasile Lupu exista pe vremea aceea o biserica cu acelasi hram, Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul, distrusa din motive necunoscute.
Accesul în sfântul lacas se face printr-o usa în stil gotic de pe latura sudica, deasupra ei putând fi admirata pisania cu stema Moldovei. Interiorul e alcatuit din pronaos, naos si sfântul altar, primele compartimente fiind despartite formal de doua coloane cu sectiune octogonala. Naosul, luminat de patru ferestre cu chenare gotice, are o bolta cu arcuri piezise în stil moldovenesc, decorata la baza cu linii în relief si briuri de piatra zimtata si terminata cu un cilindru, influenta barocului fiind destul de pregnanta.
Corpul bisericii este impodobit cu frumoase decoratiuni exterioare: deasupra suportului de piatra este un brâu de zimti cu muchii alungite, apoi, mai sus, obisnuitele firide alungite sunt înlocuite cu o multime de ferestre aparente, în stil gotic, iar în partea superioara, sub acoperis, un rând de ocnite. Un singur contrafort mic se afla pe absida altarului, sub chenarul unei mici ferestre.
Turla liliputana, probabil cu dimensiunile cele mai reduse din nordul Moldovei, este asezata pe o baza patrata si apoi pe una stelata, ambele decorate cu ocnite mici. Exteriorul ei este foarte ingenios asamblat cu patru arcade suprapuse încastrate în adâncime si cu altele patru în relief, de factura surprinzator de moderna, cu o esentializare a formelor amintind de Brâncusi. Acoperisul de sita este fragmentat, urmârind îndeaproape elementele sfântului lacas, fiind cuplat cu cel al clopotnitei, solutie arhitectonica reusita, care confera un plus de armonie si coeziune întregului grup monumental.
Sub acest paraclis al Curtii Domnesti se afla o imensa pivnita decorata cu fresce, lucru inedit pentru un asezâmânt religios, usa de acces în încaperile subterane fiind pe sub turnul-clopotnita, masiv, cu deschideri în toate punctele cardinale.
În curte, o fosta cismea cu un basorelief reprezentând doi coconi care tin în mâini o cruce de mari dimensiuni, si o fântâna adânca, dar fara apa, despre care se crede ca era gura unui tunel care ducea la Cetatea de Scaun, dau un plus de frumusete si pitoresc sfântului lacas.
Traditia orala afirma ca Biserica Domnitelor a fost pictata atât în interior cât si în exterior de coconii domnitorului si ai celorlalti demnitari locali de la Curtea Domneasca din Suceava, gest artistic unic în epoca Evului mediu, care denota deschiderea, grija pentru educatia tinerilor si ideile novatoare de la curtea lui Vasile Lupu. In 1643, anul înaltarii si pictarii bisericii Sfântul Ioan Botezatorul, copiii domnului aveau urmatoarele vârste: Ioan 18 ani, Maria 15 ani si Ruxandra 10 ani. Pictura interioara a fost aproape complet deteriorata, singurele urme fiind vizibile în jurul ancadramentelor ferestrelor din pronaos, arabescurile unor motive florale ample fiind redate în culori sobre. La fel de distrusa este si pictura exterioara, fiind abia descifrabile câteva fragmente de scene reprezentând balauri înaripati, mari vaze cu flori si motive geometrice. Desenul stângaci, cu linii pregnante de culoare rosu-caramiziu este o proba serioasa în favoarea ipotezei ca frescele au fost executate de niste copii sau adolescenti, nu de vreun maestru al artei bisericesti.
Jefuita si incendiata în toamna anului 1650, de catre tatari si apoi de cazacii zaporojeni, deoarece Vasile Lupu nu era de acord cu casatoria dintre fiica sa, domnita Ruxandra, si Timus Hmelnitki, fiul temutului hatman Bogdan Hmelnitki, Biserica Domnitelor a fost restaurata si zugravita din nou în 1884, pe cheltuiala sucevenilor Gheorghe Drîmbei si Dumitru Matasar(un negustor foarte bogat), apoi în anii 1924-1925, de catre Comisia Monumentelor Istorice, sub conducerea arhitectului Horia Teodoru, si în sfârsit, în anii din urma, cu fonduri provenite de la Ministerul Culturii si Cultelor.
Catapeteasma, o piesa de referinta pentru barocul moldovenesc
O buna cunoscatoare a artei Evului mediu romanesc, Marina Ileana Sabados, observa pe buna dreptate înca din 1978, în Suceava-Anuarul Muzeului Judetean, ca iconostasul de la aceasta biserica este o remarcabila opera de sculptura medievala, o piesa de referinta pentru barocul moldovenesc din secolul al XVIII-lea.
Tehnica în care este realizata sculptura catapeteasmei constituie una din principalele caracteristici ale <barocului moldovenesc>. Este vorba despre o tehnica mixta în care predomina relieful înalt, dând uneori sugestia de ronde-bosse-datorita faptului ca alto-relieful este combinat cu traforul, ceea ce creaza impresia de <dantelarie> în lemn; alaturi de relieful înalt se mai folosesc basso-relieful si chiar tehnica meplat (cu relief foarte putin evidentiat), fara ca aceste din urma tehnici sa se evidentieze. Prin folosirea mai multor planuri de profunzime, se realizeaza un joc de umbre si lumini, ceea ce confera piesei o anumita picturalitate caracteristica stilului baroc, în general, afirma M.I. Sabados. Numeroasele motive decorative folosite, leul, vulturul, grifonul, sarpele cu cap de balaur, îngerii în zbor purtând coroana, cornul abundentei, amfora, frunza de acant, frunza de vita de vie si ciorchinii de strugure, macii, spicul de grâu s.a., toate mestesugite cu o rara arta a detaliului, precum si stiinta compozitiei fac din catapeteasma de la Biserica Beizadelelor o piesa de valoare din patrimoniul cultural national.
Un colectiv de arheologi condus de cunoscutul medievist Mircea D. Matei a efectuat în anii 1987-1989 sapaturi în incinta sfântului lacas, descoperind în partea de sud urmele unei impunatoare constructii de zid, cea mai importanta constructie de piatra (11,75X4,5 metri) dupa Curtea Domneasca. Specialistii au emis ipoteza foarte plauzibila ca aici se afla palatul primului mitropolit al Moldovei, Iosif I, si al urmasilor sai, pâna în prima jumatate a secolului al XVI-lea, când sediul Mitropoliei s-a mutat la Manastirea Sfântul Ioan cel Nou. În aceasta noua perspectiva, mai mult ca sigur vechiul lacas, semnalat în uricul din 1569, era paraclisul primului palat mitropolitan.
Ctitorul paraclisului înaltat în 1643, Vasile Lupu, care se numea Lupu Coci înainte de a obtine domnia, provenea dintr-o familie din Macedonia stabilita în tara Româneasca cu trei generatii înainte de nasterea sa (în ultimul deceniu al secolului al XVI-lea), asa cum a aratat cu argumente serioase istoricul Constantin Serban, în cartea sa Vasile Lupu, Domn al Moldovei, publicata în 1991 la editura Academiei Române.
Domnia sa a fost autoritara si reformatoare în toate domeniile, de la economie, justitie si învatamânt pâna la biserica si cultura.
Beneficiind de sustinerea si sfaturile unor mari ierarhi si carturari ai vremii, mitropolitul Varlaam, autorul Cazaniei, aparuta tot în 1643, cronicarul Grigore Ureche, mitropolitul Kievului, Petru Movila, ieromonahul Sofronie Pociatki, fost rector al Colegiului din Kiev si altii, domnitorul Vasile Lupu a ctitorit, reconstruit si înzestrat cu danii peste 40 de lacasuri de cult, cea mai renumita fiind fastuoasa biserica Trei Ierarhi din Iasi. Tot el a înfiintat primele tipografii din istoria Moldovei, la Iasi si Suceava, a deschis noi scoli, a sprijinit tiparirea unor carti care au stat la baza dezvoltarii culturii si literaturii în limba româna, a impulsionat dezvoltarea stiintei si a creatiei artistice (care a atins un nivel european în epoca sa), fapte cunoscute si comentate favorabil la toate curtile mari ale vremii.
Drept urmare, acelasi autor bizantin, Atanasie Patelarios, constata într-un limbaj preluat si de domnii rosii din ultimele decenii ale secolului al XX-lea, ca în Moldova lui Vasile Lupu venise veacul de aur: Veacul de aur de care ai auzit acuma e in hotarele Moldovei….
Intră acum și în grupul de
