Intră acum și în grupul de
“Mare și preaslăvită minune”
Iubitului nostru cler, cinului monahal și binecredincioșilor creștini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă și pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.
Moto: „Hristos Se naște, slăviți-L. Hristos din ceruri întâmpinați-L!…”(Catavasiile Nașterii Domnului)
Fiul lui Dumnezeu, Cel ce este de o ființă cu Tatăl și cu Sfântul Duh, preaslăvit în Treime și necuprins cu mintea, Domnul nostru Iisus Hristos „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” S-a smerit pe Sine, născându-Se în ieslea din Betleem și înfășându-Se în scutece „ca să prefacă necinstea în cinste, ca să îmbrace cu slavă ceva ce este neslăvit, să arate chip de viețuire desăvârșită…”, după cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur.
Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut într-un sălaș sărac, în vreme de noapte, când întunericul și tăcerea se aștern pretutindeni. Nașterea Sa a fost vestită întregii făpturi omenești prin descoperiri dumnezeiești de îngeri și primită cu bucurie de credincioși. Păstorii simpli și magii învățați s-au plecat în fața lui Iisus Hristos-Pruncul, preamărindu-L și lăudând pe Dumnezeu pentru îndurarea Sa față de neamul omenesc.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu este o taină pe care mintea omenească n-o poate pătrunde în întregime. Sfântul Apostol Pavel se minunează de această nouă descoperire a lui Dumnezeu în lume, pe care o numește „marea taină a creștinătății” (I Tim.3, 16), iar vechile cântări bisericești înfățișează deopotrivă nașterea Mântuitorului ca pe o „taină străină și preamărită”, „mare și preaslăvită minune”.
Da, „taină străină și preaslăvită” este Nașterea Domnului, căci prin ea Cel nevăzut se face văzut; Cel necuprins de ceruri în peșteră Se cuprinde și în scutece Se înfașă; Cel ce șade pe scaun de heruvimi este culcat în iesle; Cel născut din veșnicie din Tată fără mamă Se naște în timp din mamă fără tată; Cel înconjurat de slavă dumnezeiască Se îmbracă cu chipul robului pentru a fi asemenea cu noi; Fiul lui Dumnezeu Fiu al Fecioarei Maria se face astăzi!
Iubiți credincioși,
Arătarea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ este fapta dragostei lui Dumnezeu față de lume. „Căci așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Cel Unul-Născut pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Prin tot ceea ce Mântuitorul a propovăduit și a săvârșit, prin întreaga Sa viață de pogorâre de la mărirea dumnezeiască la slăbiciunea trupului omenesc, afară de păcat, s-a revărsat dragostea lui Dumnezeu peste făptura zidită de El. Săvârșind din iubire lucrarea de mântuire a lumii, prin bunăvoirea Tatălui și cu venirea Sfântului Duh peste noi, după ce ne-a izbăvit de osânda păcatului strămoșesc prin jertfa Sa de bună voie pe Cruce, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a ridicat din nou la „sânul Părintelui ceresc”, prin învierea și înălțarea Sa întru mărire, facându-ne iarăși vrednici de dragostea dumnezeiască. Pe de o parte, prin nașterea Sa, Mântuitorul Hristos a împlinit făgăduința lui Dumnezeu de a dărui celor ce-L iubesc „cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit” (I Cor. 2, 9) în Împărăția cerurilor, iar pe de altă parte, prin învățătura și viața Sa, El ne-a arătat calea pe care trebuie să mergem pentru a viețui pe pământ în dragoste frățească unii cu alții, spre a dobândi viață veșnică în iubirea lui Dumnezeu cea necuprinsă de mintea omenească.
Îndreptând, înnoind și întărind zidirea noastră cea dintâi prin unirea firii omenești cu firea dumnezeiască, Dumnezeu ne-a făcut și pe noi fii ai Săi și ne-a dat putere să viețuim asemenea cu Fiul Său Cel Unul-Născut. Având începutul ei în Dumnezeu, „dragostea nu piere niciodată”, după cum ne învață Sfântul Apostol Pavel în imnul pe care-l închină dragostei (I Cor. 13, 1-13).
Dreptmăritori creștini,
Prin întruparea Sa de la Sfântul Duh și din Fecioara Maria, Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut om, cuprinzând în Sine întreaga făptură omenească. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel afirmă că de acum „nu mai este elin sau iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob, slobod, ci toate și întru toți este Hristos” (Col. 3, 11). Astfel, zidul care despărțea pe oameni în diferite feluri a fost dărâmat prin unirea tuturor cu Mântuitorul Hristos.
Fiind zidită după chipul lui Dumnezeu, pentru a se putea face asemenea Lui, prin credința în Hristos, firea noastră omenească se împărtășește de daruri dumnezeiești. Dintre acestea, darul cel mai mare pe care ni 1-a agonisit nouă Mântuitorul prin întruparea Sa este înfierea noastră de către Dumnezeu-Tatăl. „Pentru că sunteți fii”, scrie Sfântul Apostol Pavel către galateni, „a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Părinte” (Gal. 4, 6). Noi avem deci în sufletele noastre Duhul înfierii, suntem fii ai lui Dumnezeu. El ne luminează cugetele să pricepem care este „lărgimea și lungimea, adâncimea și înălțimea dragostei și înțelepciunii lui Dumnezeu”, El este Cel ce ne îndeamnă și ne ajută să viețuim „fără de prihană și fără de răutate”, El este „Dătătorul de viață”, „Vistierul bunătăților”, „Mângâietorul” sufletelor noastre.
Vedeți dar câtă iubire ne-a dat nouă Tatăl ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu! Zice Sfântul Evanghelist Ioan: „Iubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu și ce vom fi nu s-a arătat până acum. Știm că, dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea precum este” (I Ioan 3, 2).
Iubiți fii duhovnicești,
Întâmpinând pe Domnul nostru Iisus Hristos la nașterea Sa, întâmpinăm pe însuși Dumnezeu, Care a venit în lume să ne mântuiască. Să-L pomenim deci în chip dumnezeiesc, să ne curățim de tot ceea ce poate pângări sufletele și trupurile noastre prin rugăciune, post și spovedanie și să-I gătim în noi lăcaș sfânt. Pornirile cele rele din cugete să le alungăm, iar poftele spre deșartă desfătare să le înfrângem în inimile noastre. De orice faptă rea să ne ferim; nimeni dintre noi să nu-și petreacă viața în păcate, ci să umblăm cu „mintea înnoită ca să putem deosebi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și bineplăcut și desăvârșit”. Trupurile noastre „să le înfățișăm jertfă vie, sfântă și bineplăcută lui Dumnezeu” (Rom. 12, 1-2). Dreapta credință să o păstrăm cu scumpătate și în sfințenie să ne petrecem viața, „iar facerea de bine și dărnicia să nu le dăm uitării, căci jertfe ca acestea sunt „bineplăcute lui Dumnezeu” (Evrei 13, 16).
Să îndreptăm gând de recunoștință și de mulțumire către credincioșii și preoții din eparhia noastră, către ierarhii, preoții și credincioșii din alte eparhii pentru ajutorul acordat la ridicarea celor 21 de case pentru familiile sinistrate, cu bani și materiale de construcție, precum și pentru alimentele, mobilierul și celelalte bunuri donate acestora. Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca jertfa dragostei lor să fie bine primită în Împărăția Sa.
Sfintele sărbători ale Nașterii, Botezului Domnului și Anului Nou să le petreceți cu sănătate și cu bucuria mântuirii!
Al vostru de tot binele voitor și către Domnul pururea rugător,
+ PIMEN,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Intră acum și în grupul de
