Crestinii ortodocsi sarbatoresc miercuri „Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul”, ultima mare sarbatoare a anului bisericesc




Creştinii ortodocşi din Suceava vor sărbători miercuri, 29 august 2012, “Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, ultima mare sărbătoare a anului bisericesc, ținută prin post aspru.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că în data de 1 septembrie începe un nou an. Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezatorul este o zi de post. Ni se cere să postim în această zi, pe de o parte ca să nu ne asemănăm cu Irod, care din cauza ospăţului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze şi drept răsplată i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezatorul, iar pe de altă parte, ca să ne asemănăm cu viaţa înfrânată a lui Ioan.
Există persoane care au susţinut că ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezatorul prefigurează Vinerea Patimilor. Şi după cum postim în fiecare vineri, ca zi a răstignirii Domnului, tot astfel se cuvine să postim şi în această zi.

Menţionăm că în afara posturilor de lungă durată, avem şi posturi de o zi: miercurea, ziua în care Mântuitorul a fost prins; vinerea, ziua în care a fost răstignit; 14 septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci, în amintirea Patimilor Mântuitorului; 5 ianuarie, în Ajunul Bobotezei, în amintirea postului pe care îl tineau în vechime catehumenii care urmau să fie botezaţi în ziua păznuirii Botezului Domnului.

Sunt persoane care postesc şi lunea, în ziua închinată sfinţilor îngeri.

Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu avem informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.

Capul Sfantului Ioan a avut, după tradiţia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut şi de trei ori aflat. Prima şi a doua aflare a capului este sărbătorită pe 24 februarie, iar a treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezatorul este prăznuită pe 25 mai.

Potrivit tradiţiei, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut.

După un timp, un proprietar bogat şi săvit a crezut în Hristos, şi lepădând poziţia socială şi toată deşertăciunea acestei lumi, s-a făcut monah, luându-şi numele de Inochentie. Ca monah, el s-a sălăşluit chiar la locul unde se afla îngropat capul Botezătorului Ioan. Dorind să-şi zidească o chilie şi o bisericuţă, el a săpat adânc şi a descoperit un vas de pământ în care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiască a aflat că este al lui Ioan Botezătorul. Când s-a apropiat însă de trecerea la cele veşnice, spre a nu fi găsit şi pângărit de păgânii ce se înmulţiseră în zonă, el l-a luat şi l-a ascuns din nou în pământ, în acelaşi loc.

Capul Sfântului Ioan Botezatorul a fost prezent aici până în vremea Sfinţilor Îmăraţi Constantin şi Elena, când Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat unor doi călugări şi le-a poruncit să dezgroape cinstitul său cap. Aceasta e socotită cea dintâi aflare a sfântului cap.

În vreme ce călugării călătoreau cu capul sfântului într-un sac, au întâlnit un olar şi i-au dat acestuia să ducă sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfântul Ioan i-a cerut olarului să fugă de cei doi călugări. Ajuns acasă, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorită prezenţei capului prorocului. Când şi-a simţit sfârşitul, olarul a pus capul sfântului într-o raclă şi l-a dăruit surorii sale. Racla va ajunge în grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia într-o peşteră. Multe minuni se vor petrece la această peşteră. Din nefericire, Eustatiu spunea că datorită puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii neştiind ce ascunde în peştera sa. După un timp, Eustatiu, ştiind că va fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Peştera va fi locuită de nişte monahi credincioşi, care vor ridica în apropierea ei o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, a văzut un foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa, în timpul cântării psalmilor. Aşa a aflat în chip minunat capul sfântului. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împăratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia şi cea din urmă aflare a cinstitului cap.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – tradiţii şi obiceiuri

În ziua de 29 august, când prăznuim Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul, există credinţa în popor că nu trebuie să se folosească cuţitul, totul se rupea cu mâna. În popor se vorbea şi de începerea unui post, numit “de la cruce până la cruce”, un post care ţinea până în data de 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), neconsemnat în calendarul creştin, care avea rolul de a-i curăţi pe cei care au săvârşit omoruri sau alte păcate grave.

Tot în popor era întâlnită şi interdicţia de a tăia şi mânca fructe şi legume cu forma rotundă, de exemplu pepenele nu era consumat în această zi. Subliniez că aceste obiceiuri nu au legatură cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, deci, nu trebuie respectate.

Sursa: crestinortodox.ro

loading...