Imobilele din teritoriu ale Ministerului Muncii au fost achizitionate corect

Solutionarea problemei spatiilor nu putea fi facuta prin realizarea unor obiective de investitii, deoarece aceast lucru presupunea existenta unor amplasamente, elaborarea unor proiecte si o perioada de cel putin 4-5 ani pentru finalizare (proiectare si executie).

Singura modalitate de solutionare a nevoilor de spatiu pentru buna desfasurare a activitatii in institutiile nou infiintate a fost achizitionarea unor imobile cu spatii pentru birouri si arhive.

In aplicarea principiului liberei concurente si transparentei, toate achizitiile publice care au avut ca obiect cumpararea unui imobil au fost facute publice prin mijloace de informare locale. Astfel, orice furnizor, persoana fizica sau juridica, a avut posibilitatea participarii la procedura de achizitie publica organizata.

Potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.60/2001 privind achizitiile publice, art.8, alin.(1), punctal f), „autoritatea contractanta nu are obligatia de a aplica prevederile ordonantei atunci cand atribuie contracte de achizitie publica, care au ca obiect cumpararea sau inchirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri/cladiri/alte bunuri imobiliare existente sau a drepturilor asupra acestora.”

Ca urmare, in toate cazurile, achizitiile au fost facute in baza unor norme proprii, elaborate de Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale(CNPAS), Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca(ANOFM) si Inspectia Munciii(IM). Aceste norme prevedeau obligativitatea publicitatii, respectiv publicarea anuntului de intentie pentru achizitie, acesta cuprinzand cerintele minimale si obligativitatea existentei unor rapoarte de evaluare intocmite de firme sau evaluatori autorizati.

In Raportul Curtii de Conturi a Romaniei, la fiecare achizitie in parte, nu se mentioneaza nici un act normativ care a fost incalcat. Singura mentiune privind incalcarea unui act normativ este cea referitoare la prevederile Hotararii Guvernului nr.866/1996, care stabileste ca suprafata de birou, maxim 6 mp/persoana. Precizam ca in afara acestei suprafete, hotararea mentionata anterior prevede existenta altor spatii destinate conducerii, activitatilor colective si de deservire, cum ar fi sala de sedinte, spatii pentru activitati cu publicul, secretariat, registratura, arhive, garaje, centrala termica, telefonica, etc.

In acest sens, a fost stabilita o suprafata medie de cca. 20 mp/persoana, avandu-se in vedere nu numai spatiile pentru birouri, ci si cele pentru public, circulatii, scari, holuri, grupuri sanitare, alte anexe si mai ales spatii pentru arhive.

Referitor la valoarea imobilelor achizitionate, precizam ca in majoritatea cazurilor, preturile unitare pe metru patrat s-au situat sub valorile minime stabilite de Camera Notarilor Publici pentru fiecare zona in parte si in toate cazurile, sub valoarea totala stabilita prin rapoartele de evaluare elaborate de evaluatori autorizati.

Pe de alta parte, comisiile de evaluare nu au avut ca atributii identificarea de spatii si negocierea pretului de achizitie. Testarea pietei, pentru identificarea unui spatiu corespunzator, s-a facut in fiecare caz in parte la nivel teritorial, iar rezultatele acestor demersuri au fost prezentate comisiei de evaluare.

In toate cazurile, achizitiile de imobile au fost facute cu respectarea prevederilor legale in vigoare. De altfel, in cazul achizitiilor de sedii pentru Casele Judetene de Pensii(CJP) Galati, Iasi, Vaslui si Timis, Inspectoratele Teritoriale de Munca(ITM) Dambovita, Dolj, Iasi si Maramures si Agentiilor Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca(AJOFM) Iasi si Cluj, Camerele de Conturi ale respectivelor judete au dat descarcare de gestiune, ceea ce inseamna ca nu au fost constatate nereguli financiare sau prejudicii.

In cazul achizitiei efectuate pentru Casa Judeteana de Pensii Ilfov si Casa de Pensii a municipiului Bucuresti, procurorul general financiar al Curtii de Conturi a transmis CNPAS cu adresa nr.31408/92D/2003 Rezolutia de clasare a Procesului Verbal nr.51965/07.11.2003, in care se precizeaza ca „din constatarile organului de control nu se evidentiaza savarsirea unei fapte ilicite prin care sa se fi cauzat un prejudiciu cert si real, de natura sa angajeze raspunderea civila delictuala a unitatii controlate, conturandu-se cu atat mai putin elementele constitutive ale unei infractiuni care sa atraga raspunderea penala.”

Concluzionand, putem afirma ca atata timp cat Raportul Curtii de Conturi nu mentioneaza in mod expres un act normativ care sa fi fost incalcat, supozitiile prezentate nu au o baza reala si legala, cu atat mai mult cu cat controlorii financiari au acordat descarcare de gestiune la institutiile mentionate, ceea ce inseamna ca achizitiile au fost facute cu respectarea prevederilor legale.