Intrare libera la Muzeul Bucovinei, de Ziua Culturii Nationale

Ziua de 15 ianuarie este decretată Ziua Culturii Naţionale, ca urmare a Legii 238/7.12.2010. Astfel, Muzeul Bucovinei anunţă că în această zi vizitarea muzeelor este gratuită. La Muzeul de Istorie, expoziţia de bază actuală este organizată în clădirea de pe strada Ştefan cel Mare nr. 33, construită în stil neoclasic, la începutul secolului al XX-lea. Clădirea are două niveluri (parter şi etaj), unde încăperile sunt dispuse simetric.

Pornindu-se de la ideea caracteristică etapei dinainte de 1989, potrivit căreia structura de bază a unui muzeu trebuie să ilustreze pregnant trăsăturile caracteristice ale trecutului nostru istoric, expoziţia de bază a Muzeului de Istorie a fost concepută ca o prezentare a istoriei locale împletită cu cea naţională.
Tematic, s-a insistat asupra unor aspecte fundamentale, care conferă o permanenţă multiseculară spiritualităţii româneşti de pe aceste meleaguri. Muzeul are 27 de săli.

Organizat în apropierea Cetăţii de Scaun a Sucevei, Muzeul Satului Bucovinean pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Ţara de Sus.

Cel mai tânăr dintre muzeele în aer liber ale României s-a înfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut când satul bucovinean dispunea de nenumărate monumente de arhitectura populară dar din păcate activitatea – concretizată prin transferul mai multor obiective şi reconstruirea a trei dintre acestea – a fost întreruptă.

După 1990, această generoasă idee a căpătat în sfârşit contur, noi gospodarii şi instalaţii tehnice au fost transferate pe platoul cetăţii pentru a fi reconstruite şi puse în valoare – 30 de obiective de arhitectură populară.

Concepută ca un sat tradiţional bucovinean expoziţia în aer liber cuprinde 80 monumente de arhitectură populară: biserică, şcoală, gospodării ţărăneşti, ateliere meşteşugăreşti, instalaţii tehnice, crâşmă. Muzeul este amplasat într-o clădire situată în Parcul Central al Municipiului Suceava.

La Muzeul Ştiinţelor Naturii, încă de la intrarea, vizitatorul este întâmpinat de un mic grupaj acvaristic, precum şi de un stand cu o ofertă diversificată constând din : pliante, vederi, alte publicaţii editate de muzeu, ceramică, obiecte de podoabă din pietre semipreţioase.

Apreciată ca o mare atracţie pentru public, Sala Cristalelor prezintă cele mai frumoase şi valoroase eşantioane de flori de mină existente în patrimoniul muzeului.

Deosebite sunt şi amprentele foliare, ca şi fragmentele de animale dispărute, care vin să completeze tabloul evoluţiei vieţii pe Pământ, în decursul erelor geologice.
A doua componentă expoziţională se materializează prin abordarea unor noţiuni fundamentale de ecologie, cu referire la: ecosistem, principalele tipuri de ecosisteme terestre, aspecte sezoniere. Se remarcă dioramele: „Turmă de mistreţi”, „Ursul brun din Bucovina”, „Boncănitul cerbilor”, „Haită de lupi – iarna ”. Pe circuitul expoziţional sunt amplasate monitoare şi alte mijloace audio pentru a reda animalele prezentate în diorame în mediul din natură.

Centru comercial şi meşteşugăresc, Suceava a atras întotdeauna numeroşi meşteşugari, istoria sa împletindu-se cu cea a Moldovei. În 1775 oraşul Suceava cu toată partea de nord a Moldovei avea să fie anexată imperiului Habsburgic. Epocă de strălucită istorie, marcată durabil în cărămidă şi piatră prin cetăţi, biserici şi mănăstiri, evul mediu a lăsat posterităţii şi construcţii civile, una dintre acestea fiind Hanul Domnesc.

În 1962 a fost restaurat de la nivelul pivniţei până la acoperiş, urmărindu-se reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter, în fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldoveneşti, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare.

Ca elemente arhitecturale de epocă recâştigate odată cu refacerea zidurilor, construcţia Hanului Domnesc ca monument de arhitectură a intrat în tradiţia culturală a Sucevei ca vechi han medieval.

Clădire cu două niveluri, construită la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor, Hanul Domnesc a fost destinat găzduirii unor dregători străini, oaspeţi de seamă şi mari negustori.

Odată cu ocuparea nordului Moldovei de către imperiul Habsburgic în 1775, Hanul Domnesc îşi schimbă destinaţia, devenind casă de vânătoare pentru membri familiei imperiale.