Călin Georgescu a fost în ultimii doi ani un personaj central al vieții politice românești, apărând de nicăieri și șocând pe toată lumea cu discursurile mesianice și umbra de mister cu care se înconjoară în permanență.
Este astfel de interes, o analiză politologică a prezenței sale pe scena politică:
- Călin Georgescu s-a format politic în anturajul academicianului și diplomatului Mircea Malița, fost Ministru adjunct de Externe, fost ambasador la ONU și fost ambasador în SUA în timpul regimului socialist;
- În cadrul Departamentului Securității Statului, Centrul de Informații Externe era elita spionajului, iar diplomații de rang înalt erau elita elitei; după 1990, CIE se transformă în SIE iar Mircea Malița, Sergiu Celac, Moisă Altăr reprezintă formatorii noilor generații din Intelligence-ul românesc; deci Călin Georgescu s-a format pe lângă cei mai buni, iar în activitatea sa externă era imposibil să nu se intersecteze cu SIE;
- Activând o perioadă în anturajul lui Mircea Malița care relaționa cu oameni de calibru ai Sistemului mondial de putere, beția puterii l-a afectat pe tânărul Călin Georgescu, dezvoltându-i o latură mesianică a personalității sale;
- Apariția sa în campania prezidențială din 2024, nu a fost o întâmplare, a fost o etapă a unui plan realizat de o rețea de foști lucrători în Intelligence, afiliată internațional la un centru mondial de putere; în acest scenariu, Călin Georgescu a fost actor, nu regizor;
Cu mai mulți ani în urmă, am participat la o întâlnire cu Călin Georgescu la care am ridicat câteva probleme de sociologie politică, la care am primit ca răspuns parabole și platitudini generaliste.
Există mai multe întrebări cu privire la modul în care ar vrea Călin Georgescu să exercite puterea politică în Statul român:
- Să presupunem că în urma unor alegeri prezidențiale, Călin Georgescu ajunge Președinte al României. Ca președinte are atribuții foarte puține în guvernarea României, majoritatea atribuțiilor fiind concentrate în mâna premierului care are o majoritate politică în Parlament. Deci fără un partid în spate, pe actuala Constituție, nu poate guverna România (relația sa cu AUR e foarte fluidă: liderii AUR căpușează electoral popularitatea sa; Călin Georgescu păstrează o distanță superioară față de AUR);
- Dacă actualul model constituțional nu îl avantajează, are capacitatea de a declanșa demersuri de strângere de semnături pentru o nouă Constituție și un nou tip de regim politic. Dar nu o face, ceea ce înseamnă că e de acord cu actualul sistem.
- Călin Georgescu nu își înființează propriul partid, care ar porni în alegeri de la minim 20% și ar duce AUR în derizoriu.
- Călin Georgescu nu are o echipă (sau are, dar nu e publică). E suspect faptul că nu poate atrage în jurul său personalități publice.
- Din discursurile sale publice nu transpare nici un program politic concret, nici un proiect de țară, lansează doar parabole și generalități, goale de conținut politic. Nu are un program concret de reformă a Statului.
- Peste 90% dintre discursurile sale publice au conotații religioase, deci putem să îl considerăm un lider religios și nu unul politic. Își auto-construiește public un cult al personalității, plutește peste partide și instituții publice, lăsând impresia că este un Ayatolah al României.
Concluzii: Călin Georgescu este o personalitate histrionică, narcisistă, dar carismatică, formată în anturajele de putere simbolică ale fostului regim socialist și care acționează într-o paradigmă politică nostalgică după vechiul regim , fără a putea construi o alternativă politică reală și modernă. Pare a fi un Petrache Lupu cu pantaloni roșii.
Intră acum și în grupul de
