În ultimele luni, o parte dintre suceveni au plătit 500 de lei pe an pentru un loc de parcare de reședință crezând, pe bună dreptate, că își cumpără liniștea: o plăcuță cu numărul de înmatriculare, montată de Primărie, și convingerea că locul le aparține. Abia în ședința extraordinară a Consiliului Local din 19 octombrie 2026 s-a spus pe față ceea ce unii bănuiau și alții refuzau să creadă: taxa acoperea, conform hotărârii de consiliu local în vigoare, doar intervalul orar 8:00–16:00 sau 18:00, după zonă, de luni până vineri. În restul timpului – după-amiaza, seara, noaptea și în weekend – parcarea era gratuită.
Această situație nu a apărut peste noapte. La începutul lunii aprilie 2026, Prefectura a atacat în instanță o hotărâre care aproba un regulament mai amplu, inclusiv cu licitații pentru locurile de reședință. Motivele invocate erau serioase: lipsă de fundamentare și de consultare publică reală, criterii discriminatorii (un singur loc pe locuință, restricții de masă, lungime și capacitate a vehiculului fără temei legal expres), diferențiere între domiciliu și reședință, lipsa unui studiu de impact, condiționarea accesului de lipsa datoriilor către asociația de proprietari – entitate privată – și obligarea cetățenilor să plătească indicatorul de „loc rezervat”, deși semnalizarea cade în sarcina administratorului drumului public. Hotărârea a fost suspendată.
În loc să vină rapid cu un regulament care să corecteze aceste probleme, administrația locală a continuat să se bazeze pe o hotărâre mai veche, care reglementa doar intervalul de zi. Plăcuțele cu sigla Primăriei și numărul de înmatriculare au creat însă impresia că rezervarea este pe toată durata zilei și pe un an întreg. Mulți suceveni, care nu stau să citească în amănunt hotărârile de consiliu local și care, în general, au încredere în autoritatea locală, au plătit fără să știe exact pentru ce plătesc.
Consilierul local PNL Lucian Harșovschi, fost viceprimar, a atras public atenția asupra acestei scheme încă din vară. Puțini au crezut atunci că ar putea fi vorba de o înșelare, mai mult sau mai puțin conștientă. Abia în octombrie, când adevărul a fost recunoscut de la masa executivului, a devenit clar că banii au fost încasați pentru un serviciu care nu era garantat în intervalele pe care majoritatea oamenilor le consideră cele mai importante – seara și noaptea, când se întorc acasă.
Harșovschi a propus restituirea sumelor și un an de parcare gratuită ca măsură reparatorie. Conducerea Primăriei respinge ideea, argumentând că nu poate returna bani pentru ceva ce era gratuit. Între timp, după șapte luni în care s-au încasat banii fără o explicație clară și completă, municipalitatea a venit cu un nou proiect de regulament. Acesta include, printre altele, prevederi din vechiul regulament contestat de Prefectură și propune două tarife: 100 de lei pe an fără loc rezervat și 500 de lei pe an cu loc individualizat, marcat cu plăcuță. Justificarea oficială pentru cei 500 de lei se leagă de costurile de amenajare și întreținere. Primăria a avansat și cifra de aproximativ 17.000 de lei pe loc, rezultată din cele aproape 50 de milioane de lei cheltuite pentru circa 3.000 de locuri create în ultimii ani. Consilierul PSD Beniamin Atodiresei a respins această logică, subliniind că dotările publice nu se judecă după amortizare, ci după efectul asupra calității vieții, cu condiția ca banii tuturor să fie folosiți corect, și a considerat suma de 17.000 de lei exagerată.
Problema nu este doar una de tarif. Este una de încredere. Când o administrație montează plăcuțe cu numărul de înmatriculare și încasează 500 de lei pe an, iar apoi recunoaște că protecția legală a locului este limitată la o parte a zilei, oamenii sunt păcăliți. Și nu doar cei care au plătit, ci și cei care nu au putut profita de gratuitate și nu au parcat pe locurile libere pentru că aveau montată deja celebra plăcuță albastră.
Sucevenii au dreptul să știe exact ce cumpără, iar Primăria are obligația să reglementeze clar, transparent și fără ambiguități. Restituirea sumelor sau o măsură compensatorie echitabilă, alături de un regulament care să nu reia elementele deja contestate, ar fi un pas necesar. Altfel, această „taxă de șmercher” va continua să atârne greu de gâtul actualei administrații, mai ales într-un context politic în care majoritatea se dovedește fragilă.
