CE SE INTAMPLA CU COPIII DIN ZIUA DE AZI?

Am auzit aceasta întrebare de mai multe ori decât pe oricare alta. De ce sunt copiii atât de rebeli, nepoliticosi, plictisiti de ei însisi si dezinteresati de viata?

Permiteti-mi sa va atrag atentia asupra unui lucru: tinerii au fost dintotdeauna rebeli într-o masura sau alta. În ,,Regele Lear” de Shakespeare, batrânul rege îsi dezmosteneste cea mai iubitoare fiica, pe Cordelia, numai fiindca fata refuza sa-l flateze cu ipocrizie. Tragicele consecinte sunt acelea ca regele înnebuneste de remuscare si vinovatie. Turgheniev, marele romancier rus, dezbatea în ,,Parinti si copii” conflictul dintre generatii si timpurile în schimbare.

Da, veti spune, poate ca au existat întotdeuna conflicte, dar astazi lucrurile stau mai rau ca oricând! Însa, înainte de a examina acest lucru haideti sa aruncam o privire asupra a ceea ce înseamna a fi adolescent în România secolului XXI.

În primul rând, ar trebui sa stim ca din punct de vedere psihic, adolescentii trec prin schimbari rapide si profunde, începând de la organism si pâna la încercarea de a cauta noi cai de comunicare cu cei din jur. Adolescenta este cea mai sensibila si mobila perioada de evolutie fizica, psihica si sociala cu cei din jur. Adolescentul simte altfel, gândeste altfel, vrea si aspira altfel decât o facea când era copil, devenind în felul acesta foarte personal, nu se mai multumeste sa imite sau sa preia necritic conceptii si idei, sa execute activitati care i se impun si nu corespund cu modul sau de gândire, descopera valori pe care le însuseste si le transforma în modele de viata. Si daca tot am ajuns la capitolul modele si idealuri, haideti sa încercam împreuna un exercitiu de imaginatie si sa vedem care sunt aceste modele pentru viata adolescentilor nostri.

Dumneavoastra le-ati gasit? Unii veti raspunde probabil ,,da”, altii probabil ,,nu”, dar comparatia care ne vine imediat în minte este cea referitoare la vremurile trecute ale adolescentei pe care am parcurs-o noi, cei spre sfârsitul tineretii. Este mai rau astazi decât pe atunci? Dupa parerea mea, avem unele motive sa credem ca e posibil. Categoric optiunile deschise tinerilor sunt mai ample decât oricând în istoria trecuta, oferindu-le variante si decizii pentru a caror asumare nu au destula experienta. De exemplu, cu douazeci de ani în urma, numai câtiva tineri mergeau ,,pana la capat “cu sexul opus. Astazi, contactul sexual e mult mai larg acceptat în rândul adolescentilor.

De asemenea, în campaniile electorale toti politicienii afirma cu tarie ca suntem o societate orientata spre tineret. Acest lucru a ramas doar la nivelul vorbelor sau a constituit pentru cei mai ,,isteti”, o piata de consum mai mare: pornografie, droguri, muzica de cartier, discoteci, prostitutie, etc.

Asa ca putem fi cu totii de acord ca adolescentii au într-adevar o multime de probleme, dar cred ca cea mai grava este datorata lipsei de perspectiva, saraciei, coruptiei, mizeriei, indiferentei profesorilor, autoritatilor, a societatii, în general. Ce-i de facut? E greu si de multe ori nu suntem dispusi sa mai dorim schimbarea, însa pentru cei care continua sa lupte trebuie sa stie ca în relatia noastra cu adolescentul nu exista o solutie unica si cu atât mai putin solutii gata facute. Fiecare tânar reprezinta un mic univers în care se oglindeste o lume pe care noi adultii ar trebui sa încercam s-o cunoastem. Fiecare copil are personalitatea sa, calitatile si defectele sale si de aceea solutiile nu pot fi decât individuale.

Cert este însa ca orice parinte trebuie sa se apropie cat mai mult de copilul sau, ascultându-l atunci când are ceva de spus, întelegându-l în situatiile dificile. Nu le refuzati dorinta de a se confesa, pentru ca este un semn al pretuirii pe care o simt fata de dumneavoastra. Ascultând veti afla multe despre el. Daca va solicita sfatul acordati-l, daca nu, ar fi bine sa nu-l cicaliti tot timpul. Poate ca într-un târziu cu discretie si rabdare, adolescentii va vor spune ce au pe suflet. Si daca n-o fac? Dreptul lor la intimitate interioara nu trebuie violat.

În cazul în care atitudinile copilului va nemultumesc, adica: va raspunde urât, întârzie acasa, umbla în anturaje nepotrivite, minte, are o situatie proasta la învatatura, începeti prin a cauta cauza acestor atitudini care s-ar putea afla fie în exterior, de cele mai multe ori în anturajul copilului, fie în interiorul acestuia, în conflictele si frustrarile sale. Încercarea de a afla ce se petrece cu copilul, iar apoi efortul de a-l ajuta mi se par esentiale. Merita toata stradania noastra, va asigur!
 

Delia Dragan

Profesor psihopedagog,

Liceul Teoretic,,Ion Luca” Vatra-Dornei