Turnurile medievale ale Sucevei, zestre a neamului

Turnurile Sucevei pe care „se sprijina” de câteva veacuri cerul de deasupra municipiului, ar trebui sa fie mereu în atentia autoritatilor pentru a le consolida si a diminua riscul de a ramâne fara aceste nestemate ce ne certifica existenta pe acest tarâm.

Daca primul turn de piatra care a împuns cerul asezarii (turnul-locuinta al Curtii Domnesti, construit la sfârsitul secolului al XIV-lea, în anii domniei lui Petru I Musatinul, turn care îndeplinea si functiile de aparare si reprezentare pâna în cea de-a doua jumatate a sec. al XV-lea, când a devenit inutilizabil ca urmare a distrugerilor provocate ansamblului arhitectural al Curtii Domnesti de incendiul din anul 1476) a disparut înaintea celui care astazi reprezinta cel mai vechi turn medieval al Sucevei (turnul-clopotnita al bisericii armenesti Sf. Simion, sau Turnul Rosu, construit în anul 1513), turnurile medievale înaltate ulterior (cel al bisericii armenesti Sf. Cruce, Turnul Lapusneanu de la Biserica Sf. Dumitru, Turnul lui Petru Schiopul prin care se face intrarea în incinta Manastirii Sf. Ioan cel Nou si turnul de straja al Manastirii Zamca), constructii care marcau cu siluetele lor profilul urban la începutul sec. al XVII-lea, se afla si astazi în picioare.  
 
Turnul Rosu si turnul-clopotnita de la Biserica Sf. Cruce
Turnul Rosu, turnul Bisericii Sf. Simion, ctitorie atribuita armeanului Donig închinata Sf. Simion Dzerun (Simion cel Batrân), care dateaza din anul 1513, singurul turn dintre cele pomenite care a fost construit din caramida (de unde si scurgerea de culoare rosie care, strabatând tencuiala, a patat suprafata zidurilor si a dat numele turnului), are o înaltime de 28 de m si, la începutul veacului al XVI-lea, marca limita superioara a cartierului armenesc din vatra orasului (cartier care, din anul 1563, avea ulita pietruita, podita cu “calapod”). Datorita procentului ridicat de argint din compozitia bronzului din care au fost turnate clopotele, care le conferea acestora o sonoritate deosebita, se spunea ca, atunci “când trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, sa tot mori”. În prezent expertii restauratori care au efectuat lucrarile de consolidare la Biserica Sf. Simion semnaleaza faptul ca Turnul Rosu este un obiectiv cu risc în caz de cutremur. Mai mult decât atât, trepidatiile produse de autovehiculele care circula chiar pe la baza turnului si vibratiile de rezonanta produse de sunetul clopotelor contribuie la accentuarea riscului de prabusire a acestei constructii din caramida îmbatrânita, friabilizata.

Urmatorul turn ca vechime ar putea fi (întrucât nu exista informatii certe privind data construirii acestei clopotnite) cel al unei alte biserici armenesti, Biserica Sf. Cruce, zidita în anul 1521, în vremea domniei lui Stefanita Voda, de Cârste Hanko Armeanul (Hacih Hankoian) pe locul unei biserici mai vechi, din lemn. Turnul, modest ca înaltime, s-a aflat în pericol la începutul veacului XX, atunci când, din pricina caii ferate urbane, care trecea pe lânga Biserica Sf. Cruce, s-a prabusit bolta naosului si turla bisericii (“care a cazut înlauntru”, din pricina trenului “care a sguduit si cladirea liceului”, bolta fiind refacuta abia în anul 1955). Renuntarea la aceasta linie ferata urbana a mentinut turnul în picioare si în ziua de astazi. 
 
Turnul Lapusneanu, cel mai înalt turn medieval al Sucevei
Turnul Lapusneanu, clopotnita Bisericii Sf. Dumitru, este cel mai înalt turn medieval al Sucevei (40 m). Înaltat cu 25 de ani mai târziu (1560-61) decât biserica ctitorita de Petru Rares (1535), turnul, care a fost construit, asa cum indica inscriptia de pe latura estica, de “Alexandru voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Tarii Moldovei”, marcheaza si astazi, prin monumentalitatea lui volumetrica si altimetrica, inima orasului vechi. “Turnul acesta – scria în < Calauza istorica a orasului Suceava>, la începutul celui de-al treilea deceniu al secolului trecut, prof. Victor Morariu – e cladirea cea mai înalta si mai puternica din Suceava. La 1809, când a ars biserica, a fost bântuit de foc si turnul împreuna cu clopotele; biserica s-a restaurat apoi la 1822, iar turnul la 1845. De la 1867 la 1910 aice a fost paza de foc a orasului”. În sec. al XIX-lea (1845), când deasupra constructiei initiale s-a mai adaugat un etaj, o turla cu baza octogonala, peste care s-a asezat vârful acoperisului, primaria Sucevei functiona într-un imobil fara etaj aflat în imediata apropiere a turnului (în prezent corpul vechi al Liceului de Arta “Ciprian Porumbescu”, imobil transformat si refacut în anul 1859, adaptat pentru a adaposti atât primaria, cât si gimnaziul în care cele doua institutii au functionat o buna bucata de vreme împreuna). La fel ca si Turnul Rosu, Turnul Lapusneanu, care este astazi “înclinat si rotit” si la care s-au executat ample lucrari de consolidare (care însa au fost stopate din lipsa de fonduri), reprezinta un pericol întrucât expertizele si simularile pe calculator subliniaza concluzia ca, în cazul unui cutremur de 5 grade pe scara Richter, constructia nu are rezistenta. 
 
Turnul lui Petru Schiopul si turnul de straja al manastirii fortificate Zamca 
Turnul-clopotnita de la biserica mitropolitana Sf. Mare Mucenic Gheorghe a fost ridicat în anul 1589 (la vremea aceea doar cu un singur cat) de catre Petru Schiopul, o data cu mutarea în aceasta biserica (a carei constructie a fost începuta de Bogdan al III-lea în anul 1514 si a fost continuata si definitivata de Stefanita Voda în anul 1522) a moastelor Sf. Ioan cel Nou (pe care le-a adus din Cetatea Alba la Suceava, în anul 1402, voievodul Alexandru cel Bun si le-a depus în vechea Mitropolie a Moldovei, biserica Sf. Gheorghe-Mirauti, unde au stat pâna la anul 1859). Turnul a câstigat în înaltime si maretie (acum masoara 34 de m) în urma restaurarilor realizate între anii 1898 – 1910 de catre arhitectul Karl Romstorfer, care i-a maiadaugat un etaj, turla si a decorat partea superioara a zidurilor cu firide si cu ocnite.

În fine, turnul Manastirii Zamca (si ea ctitorie armeneasca, zidita de Agopsin Vartan si închinata Sf. Auxentie, o biserica-cetatuie înconjurata de un zid masiv de piatra întarit cu puternice contraforturi si protejata de un val de pamânt) a fost ridicat, în coltul zidului din partea dinspre oras, în anul 1606 (asa cum este indicatia de pe cheia de bolta a turnului). Turnul, cu înaltimea de 26 de m, turn de straja si clopotnita, avea initial o intrare boltita care, ulterior, a fost zidita. În prezent, turnul se afla în restaurare. Acestea sunt turnurile medievale pe care se sprijina cerul orasului, turnuri carora li s-au alaturat în perioada moderna, în care Bucovina a facut parte din imperiul aflat sub cârmuirea Coroanei de Habsburg, turnul bisericii catolice Sf. Nepomuk (1832-1836) si turnul Primariei Sucevei (1903-1904).