Intră acum și în grupul de
Italia – România, vineri, ora 19, Stadion “Letzigrund” – Zurich
Meciul cu Franta este istorie sau cel putin asa ar trebui sa fie. De la partida cu vicecampiona mondiala ne îndreptam spre cea cu campioana mondiala. Vineri, de la ora 19, România va juca al doilea meci din cadrul Grupei C. De aceasta data vom înfrunta Italia. Acum 25 de ani, România a jucat cu “squadra azzura”, care era tot campioana mondiala si “tricolorii” au învins. Remiza alba obtinuta cu Franta ne mentine în cartile calificarii în timp ce Italia vine dupa un esec usturator cu Olanda, scor 0-3.
Desi la prima vedere balanta se înclina în favoarea formatiei lui Donadoni, italienii au totusi probleme. Selectionerul trebuie sa rezolve o veritabila ecuatie care la o prima evaluare pare extrem de simpla analizând exclusiv calitatea jucatorilor din cele doua tabere. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Asa si cu Italia. Pare invincibila dar nu este.
Nu am sa fac referire la deja uzatele fraze de genul “mingea e rotunda” sau ”si ei au tot doua picioare”. Aceasta minge rotunda parca ne-a speriat în meciul cu Franta desi nici adversarii nostri nu au jucat stralucit. De cealalta parte, problema numarului egal de picioare pentru fiecare cade si ea, pentru ca, o Dacie are tot patru roti ca si un Fiat si cu toate acestea, cei de la Fiat ne surclaseaza la toate capitolele.
Donadoni trebuie sa riste, pe când Piturca mai poate sa stea o “mâna”. Piturca e pasionat de sah pe când italianul trebuie sa joace ceva din table. Dar Piturca stie si cu zarurile si Donadoni nu stim daca stie. Apararea Italiei, fara Cannavaro, Nesta sau Maldini, pare ca este punctul slab al întregului sistem gândit de antrenor. Pe benzi sunt probleme iar cuplul Banel Nicolita -Contra a aratat ca poate pune în dificultate adversarul. Pe centru sunt probleme dar pentru asta este nevoie ca Mutu sa intre în centru de unde îl poate destabiliza pe Materrazzi. Poate Chivu îi va spune lui Mutu toate punctele slabe ale italianului. Este de asemenea nevoie ca în conditiile unui Marica accidentat si Daniel Niculae obosit, sa i se dea credit lui Marius Niculae, un vârf bataios care poate sa le ia putin pulsul italienilor, care nu îsi permit nici cea mai mica greseala. Buffon nu sta nici el prea bine, atâta timp cât defensiva scârtâie. Portugalia a dovedit marti seara ca oricât de mare este Petr Cech, el nu le poate face pe toate.
La italieni, cel mai probabil va fi sacrificat Ambrosini pentru a i se face loc lui De Rossi, urmarindu-se un plus de fantezie pe faza ofensiva. Italia trebuie sa înscrie, în vreme ce pentru România un alt 0-0 nu ar fi o asa mare tragedie în contextul unei victorii a Olandei în fata Frantei. Victorie care pare la îndemâna oamenilor lui Van Basten, daca e sa judecam dupa primul meci. Dar niciun meci nu seamana cu altul. Asa cum nici al nostru nu trebuie sa semene cu cel anterior. Probabil ca în linia noastra mediana va intra Codrea în locul lui Cocis. Experienta sa în Serie A ar putea fi utila. De asemenea, Florentin Petre ar putea fi preferat lui Nicolita. Astfel “Piti” va încerca sa joace putin, foarte putin, mai ofensiv. Ca sa rezistam presiunii trebuie sa încercam sa contam cu adevarat si în atac.
Probabil va reintra si Alessandro Del Piero, care nu cred ca mai are nevoie de nicio prezentare, atât ca se misca mai ceva ca la 25 ani, ceea ce pentru noi nu e bine deloc. Cuplul Goian – Tamas trebuie sa fie foarte atent, pentru ca Luca Toni este extrem de puternic si de mobil în acelasi timp. Are o lovitura de cap extrem de puternica si nu mai poate fi intimidat înca din startul meciului de un control la glezne din partea lui Goian. Asta pentru ca “Goe” mai are un cartonas galben si urmeaza un duel cu Ruud van Nistelrooy într-un meci ce se vrea a fi decisiv pentru depasirea fazei grupelor.
Dar pâna acolo, asa cum spunea cineva : “Mult a fost … destul mai este”. Hai România!
Intră acum și în grupul de
