Intră acum și în grupul de
Dramaturgul Matei Vișniec a primit, joi, distincția de excelență a Prefecturii Suceava și a fost înscris în Cartea Valorilor Bucovinene. Festivitatea s-a desfășurat în deschiderea Colegiului Prefectural, în prezența șefilor de instituții din județul Suceava.
Prefectul județului Suceava, Mirela Adomnicăi, a precizat că distincția de excelență i se acordă dramaturgului Matei Vișniec în semn de recunoștință pentru susținerea înființării teatrului la Suceava și pentru sprijinul acordat promovării acestuia.
Adomnicăi a subliniat că dramaturgul născut la Rădăuți și stabilit la Paris a avut o mare contribuție pentru înființarea teatrului de la Suceava.
„Avem un teatru tânăr, energic, care a reușit să așeze Suceava pe harta teatrală a țării. Mărturie în acest sens stau aprecierile criticilor de specialitate care au considerat această instituție culturală, înființată de doi ani de zile, deasupra multor alte teatre din țară”, a spus Mirela Adomnicăi.
La rândul său, dramaturgul Matei Vișniec a mulțumit pentru distincția primită și a mărturisit că acum se află „la jumătatea drumului”, după ce a petrecut 31 de ani în România și 31 de ani în Franța.
„Se întâmplă ceva. Sunt pe muchie și îmi dau seama de un adevăr extraordinar. Îmi dau seama că sensul plecării este de fapt întoarcerea. Sunt milioane de români care au plecat la muncă în străinătate și care încă nu știu că sensul plecării lor este întoarcerea. Uneori ei nu se întorc. Uneori copiii lor își caută rădăcinile. Bucovina este un teritoriu extraordinar de bogat în rădăcini. Eu cred că cine se naște în Bucovina parcă are un plus de rădăcină în el: îl roade gândul întoarcerii sau poate gândul de a face ceva până la urmă pentru locul de unde a plecat”, a spus Matei Vișniec.
Acesta a mai arătat că a scris un roman, „Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelă…” în care analizeză sursele iubirii sale pentru teatru și că la 50 de ani de când a început să scrie a înțeles faptul că tradițiile populare și ceremoniile la care a asistat în copilărie, în Horodnic, în satul natal al mamei sale, îi sunt rădăcinile pasiunii pentru teatru.
„Eram un copil și mă uitam fascinat la nunți, la botezuri, la înmormântări. Fiecare astfel de ceremonie era pentru mine un mister. Mă duceam cu uratul, cu clopoțelul. Niciodată n-am fost mai bogat decât atunci când primeam șapte nuci și trei mere colindând pe la ferestre. Toate acele evenimente cu încolțit în sufletul meu și mi-au dat conștiința că există o dimensiune extraordinară a ideii de ceremonie. Trebuie să mergem la teatru pentru că acolo se întâmplă ceva miraculos. De acolo mi-am tras eu și temele și subiectele și dorința de a scrie piese de teatru, noi forme de ceremonie”, a menționat maestrul Matei Vișniec, subliinind faptul că Bucovina este un tezaur în materie de tradiție și de folclor.
Totodată, dramaturgul a precizată că spectacolele care s-au creat la Suceava sunt competitive pe plan național și internațional și că este important ca acest teatru să evolueze.
„Să nu ne panicăm dacă vreodată mai iese și vreun spectacol discutabil, contradictoriu sau care nu ne place. Așa este aventura artistică. Nu trebuie să ne placă tuturor totul, iar când un spectacol este discutabil, este atât de important să discutăm în mod inteligent de ce nu ne place un spectacol în întregime sau parțial. Pentru că un loc precum teatrul pe care îl aveți este destinat să dezvolte spiritul critic. Spiritul critic se dezvoltă prin școală, prin teatru, prin întâlniri, prin discuții, prin reflecții și chiar atunci când nu ne place un spectacol, tot spiritul critic se dezvoltă. Un teatru este o cauză locală, națională, comună, sufletească, care în orice moment cred că trebuie sprijinit. Am fi infinit mai săraci dacă nu l-am avea pe Eminescu, pe Caragiale, dacă n-am avea marea literatură română, dacă nu am avea teatre naționale și dacă nu am avea teatrul de la Suceava”, a conchis dramaturgul Matei Vișniec.
Directorul Teatrului Municipal „Matei Vișniec” Suceava, Carmen Veronica Steiciuc, a mai adăugat faptul că și publicul are un rol important și că fără spectatori teatrul își pierde din valoare.
„Sperăm să mergem în continuare cât mai sus și poate să ajungem într-o bună zi un teatru național”, a declarat Carmen Veronica Steiciuc.
(M.T.)
Intră acum și în grupul de
