Dacă aș fi vrut să fac politică, aș fi făcut-o acum două decenii, când am primit primele propuneri. Și nu de la figuranți ai prezentului, ci de la oameni care aveau anvergură, influență și greutate politică reală.
De ce m-aș alătura astăzi unor politicieni care confundă administrația cu marketingul de Facebook și gestionarea unui oraș cu o campanie electorală permanentă?
Orgoliul este cea mai periculoasă formă de amețeală. Iar puterea îi îmbată repede pe cei care uită un adevăr simplu: nu ei plătesc nota de plată.
La Suceava, primarul Vasile Rîmbu și viceprimarul Dan Ioan Cușnir, un cuplu de țâfnoși, par să fi descoperit o nouă formă de administrație: spectacolul realizărilor cotidiene. O stradă asfaltată, un trotuar reparat, câteva borduri schimbate, un spațiu verde amenajat. Fotografii, filmări, declarații triumfaliste.
Dacă s-ar putea, probabil că s-ar tăia și o panglică pentru fiecare groapă astupată.
Numai că există o problemă.
Domnilor, nu ne faceți nicio favoare.
Pentru asta ați fost aleși. Pentru asta sunteți plătiți. Pentru asta ocupați funcțiile pe care le aveți.
Nu asfaltați străzi din banii proprii. Nu finanțați trotuare, sensuri giratorii sau scuaruri din propriul buzunar. Banii utilizați pentru toate aceste lucrări provin din taxele și impozitele plătite de suceveni.
Primarul nu este binefăcătorul orașului.
Viceprimarul nu este sponsorul municipiului.
Amândoi sunt administratori ai unor resurse publice care nu le aparțin.
În jurul oricărei puteri apar inevitabil și aplaudacii. Trompetele de serviciu. Cei care transformă orice lucrare publică într-o realizare epocală și orice fotografie lângă o bordură într-un moment istoric.
Unii aplaudă din convingere. Alții, poate, din interes.
Iar atunci când în ecuație apar contracte publice, parteneriate, evenimente finanțate din bugetul local sau alte beneficii oferite din bani publici, cetățenii au tot dreptul să întrebe cine plătește, cine câștigă și cine laudă.
Am ajuns să trăim într-o societate care riscă să considere excepțional ceea ce ar trebui să fie normal.
Mulțumim unui primar pentru că asfaltează o stradă plătită din banii noștri.
Aplaudăm o administrație pentru că își face datoria.
Coborâm atât de mult ștacheta, încât normalitatea ajunge să fie prezentată drept performanță.
Nu contest utilitatea lucrărilor. Dimpotrivă.
Să se modernizeze toate cartierele. Să dispară străzile de pământ. Să fie refăcute toate trotuarele degradate. Să se investească mai mult și mai bine.
Dar informarea publică și autopromovarea sunt două lucruri diferite.
Dacă vreți transparență, arătați-ne mai puține fotografii cu politicieni și mai multe informații despre lucrări.
Cât au costat?
Cine le-a executat?
Au fost respectate termenele?
Care sunt indicatorii de performanță?
Ce impact au avut asupra cetățenilor și asupra mediului de afaceri?
De ce unele intervenții au afectat activitatea unor comercianți și ce alternative li s-au oferit?
Acestea sunt întrebările relevante.
Administrația se măsoară în rezultate, nu în numărul de postări publicate pe rețelele sociale.
Domnilor primar și viceprimar, conduceți orașul, nu propria campanie de imagine.
Iar celor care aplaudă fiecare bordură inaugurată le reamintesc un lucru esențial:
Bordura nu este un cadou al administrației.
Este plătită și din banii dumneavoastră.
