Universitatea Suceava alături de alte patru universități care au programe de Silvicultură „susțin deschis” demersurile ministrului Mediului, Tanczos Barna, pentru un management cinegetic coerent

Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava alături de Universitatea „Transilvania” din Brașov, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași și Universitatea din Oradea care au programe sau specializări în Silvicultură au anunțat, vineri, că au asumat un punct de vedere comun și susțin demersurile ministrului Mediului, Tanczos Barna, pentru un management cinegetic coerent.

Vă prezentăm integral punctul de vedere comun al celor cinci universități din România:

Ministrul Mediului, Tanczos Barna, a anunțat, marți, într-o conferință de presă, că ministerul va căuta soluții pentru a plăti serviciile publice prestate de asociațiile de vânători, spunând că în domeniul faunei „tot ce avem în țară li se datorează”.

„Fauna de interes cinegetic este resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional” (Legea 407/2006 cu modificările și completările ulterioare).

Din punctul de vedere al mărimii efectivelor, speciile sălbatice de interes cinegetic pot fi încadrate în trei mari categorii:

1. Specii pe care efectivele reale, densitatea, arealul ocupat și dinamica populaţiei le încadrează într-un „statut nefavorabil de conservare”. Acestea trebuie protejate, integral sau parțial. Numărul de  exemplare al acestor specii trebuie monitorizat în permanență, utilizând metodologii consacrate, care sunt uzitate la nivel european / mondial, și sunt necesare măsuri de conservare si protecție a exemplarelor și a habitatului acestora.

2. Specii la care efectivele reale sunt apropiate de efectivele optime se încadrează într-un „statut favorabil de conservare”. Aceste specii fac obiectul gestionării durabile a vânatului, în baza lucrărilor anuale / sezoniere de evaluare a numărului de exemplare din fiecare specie, pentru fiecare fond cinegetic. În cazul acestor specii, poate fi recoltat, anual, un număr de exemplare aproximativ egal cu sporul natural al speciei respective. Sporul natural a fost stabilit, în urma multiplelor cercetări științifice de specialitate, de către institute de cercetare de profil. La aceste specii, perenitatea este asigurată prin gestionare durabilă implementată prin legi, regulamente, norme și instrucțiuni.

3. Specii la care efectivele sunt mult mai mari decât cele optime. Aceste specii se înmulțesc excesiv, pot deveni invazive, în detrimentul speciilor din categoriile anterioare, sau pot deveni periculoase pentru comunitățile umane.

Declarația politică a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii IUCN spune că: Utilizarea durabilă a resurselor cinegetice constituie „un mod important de conservare a speciilor”, deoarece beneficiile sociale și economice derivate din vânătoare furnizează stimulentele cele mai puternice pentru conservarea faunei și a ecosistemelor acestora.

Din punct de vedere ecologic, creșterea sau scăderea semnificativă a numărului de exemplare ale unei specii sălbatice poate duce la dezechilibre în lanțul trofic, greu de anticipat. Al doilea pericol este legat de modul în care ar putea evolua (sau involua) speciile într-un mediu puternic antropizat (peste 60% din teritoriu României este complet artificial), în lipsa managementului cinegetic. Atât timp cât omul există și acționează în România, el trebuie să continue să o facă judicios, nu impulsiv și pătimaș, ținând cont de faptul că animalele sălbatice trăiesc într-un mediu cvasi-antropizat.

               În asociațiile de vânătoare din Uniunea Europeană sunt peste 7.000.000 de vânători,

care promovează vânătoarea în acord cu principiile utilizării durabile a resurselor naturale și asigură peste 120.000 de locuri de muncă direct în managementul cinegetic, iar indirect, peste 1.100.000.  Printr-un management armonios, activitatea cinegetică poate atrage venituri mari în interesul statului român, prin crearea de locuri de muncă în diverse domenii, precum: industria de armament și muniție de vânătoare, îmbrăcăminte și încălțăminte, aparatură optică și electronică, industria auto, accesorii vânătorești,  industria HoReCa etc. Practic, se creează locuri de muncă, începând de la angajații de specialitate ai gestionarilor fondurilor cinegetice și până la angajați în diverse industrii. De asemenea, taxele plătite de către gestionarii fondurilor cinegetice către statul român nu sunt deloc neglijabile.

               Pe de altă parte, lipsa unui control coerent asupra numărului de exemplare al unei specii, dintr-o anumită zonă, la un moment dat, poate duce la conflicte între comunitatea umană respectivă și animalul sălbatic. Aceste conflicte se concretizează în pagube în culturile agricole, pomicultură și viticultură, zootehnie și piscicultură, dar și în atacuri asupra oamenilor, soldate cu infirmitate sau deces (76 de oameni mutilați și 9 uciși în 2019, 12 oameni uciși în 2020, de urși).

Rezoluția 882 și Recomandarea 1689 a Adunării Parlamentare a Consiliului  Europei despre  importanța vânătorii pentru regiunile rurale spune că: „vânătoarea este o activitate importantă și o sursă de venit pentru dezvoltarea rurală atât timp cât resursele naturale sunt folosite durabil. Vânătoarea conservă stilul rural de viaţă“. În multe țări europene, vânătoarea este declarată de utilitate publică și intră în patrimonial național.

               Prin management cinegetic, în România a fost asigurată perenitatea speciilor de vânat autohton. După Al Doilea Război Mondial, vânătorii și silvicultorii au repopulat crestele Carpaților cu capră neagră și marmotă alpină, au repopulat masive muntoase cu cerb comun, au reintrodus căpriorul în Câmpia Română, au repopulat apele țării cu castor.

Nu în ultimul rând, trebuie ținut cont de specificul românesc și nu trebuie uitate tradițiile vânătorești de la noi. Caracteristicile masivelor păduroase din România, mentalitățile, credințele și datinile comunităților umane din Carpații românești creează un context aparte, care trebuie să influențeze calea de urmat pentru un management cinegetic armonios al faunei de interes cinegetic.

Nu trebuie uitat echilibrul agro – silvo – cinegetic. În lipsa managementului cinegetic, nu se poate face agricultură, pomicultură, viticultură, apicultură sau zootehnie fără pagube imense!

De asemenea, trebuie prezentate și opiniei publice toate fațetele managementului faunei sălbatice, explicându-se, într-o formă ușor accesibilă, rațiunile ecologice și economice pentru un management proactiv, cu implicații ecologice, economice si sociale pozitive.

Prin urmare, susținem deschis demersurile Domnului Ministru al Mediului, Tanczos Barna, pentru un management cinegetic coerent. O gestiune cinegetică rațională presupune un ansamblu de măsuri unitare de îngrijire și ocrotire, finalizată cu obținerea de beneficii pentru societate, având siguranța perenității populațiilor faunei.

Universitățile din România care au program de studiu sau specializare Silvicultură.

Universitatea „Transilvania” din Brașov

Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași

Universitatea din Oradea

loading...