Intră acum și în grupul de
Preotul Mihai Fediuc, născut la 1 noiembrie 1958 în Siret, a publicat o scrisoare deschisă adresată „celor ce mă iubesc și celor ce sunt nelămuriți”, în care își explică parcursul de 40 de ani de slujire, împrejurările pensionării și tensiunile apărute în relația cu Arhiepiscopia. Textul apare pe fondul unor comunicate instituționale și al discuțiilor din spațiul online.
Fost paroh la Vicovul de Jos, Voitinel și la Parohia Sfântul Ilie Tesviteanul din Rădăuți, preotul Mihai Fediuc precizează că a fost pensionat la 1 martie 2024, fără voia sa. În cei 40 de ani de activitate, împreună cu comunitățile în care a slujit, au fost construite cinci bisericuțe, trei troițe, un cimitir și mai multe clădiri cu destinație socială și administrativă. A coordonat renovarea completă a clădirii Protopopiatului Rădăuți și a contribuit la denumirea oficială a așezământului de copii și a Spitalului Municipal Rădăuți. În 2023 a primit două ordine de merit din partea Arhiepiscopiei.
În scrisoare, preotul afirmă că a părăsit parohia Sfântul Ilie din Rădăuți după ce a refuzat să slujească Sfânta Liturghie împreună cu preoți care, potrivit spusele sale, filmau și înregistrau clandestin, ulterior redactând reclamații către Arhiepiscopie. Spune că a predat parohia în pace și a plecat „în surghiun”, iar ulterior a primit, fără a solicita, imbisericire la aceeași biserică.
Mihai Fediuc menționează că a construit legal o clădire în extravilanul Rădăuțiului și a înființat „Asociația Creștină Dealul Crucii”, căreia i-a închiriat imobilul pentru zilele de sâmbătă și duminică. Deține acordul Secretariatului de Stat pentru Culte pentru a sluji în aceste zile, precum și o hotărâre judecătorească definitivă. În legătură cu acest demers, afirmă că a cerut Arhiepiscopiei să numească un preot care să se ocupe de slujire și de aspectele administrative, el renunțând la funcții și la remunerații. A declarat, de asemenea, că va dona clădirea și terenul în maximum trei ani, cu acordul notarial al tuturor membrilor familiei.
Potrivit scrisorii, după o perioadă a primit o adresă prin care i se cerea donarea clădirii și a terenului sau, în caz de renunțare, oferirea de compensări financiare. Preotul afirmă că Arhiereul ar fi spus că nu dorește clădirea, ci doar terenul. El consideră că relația cu Arhiepiscopia a fost marcată de lipsa dialogului și de o abordare administrativă, și nu duhovnicească.
În text, Mihai Fediuc face referire și la „Asociația Biserica Creștină Ortodoxă Valahă”, pe care o descrie ca un spațiu în care pot găsi refugiu laici și clerici care păstrează rânduiala pe stil vechi. Precizează că el însuși, ca orice preot sau laic, poate cere să facă parte din această asociație.
Preotul își exprimă disponibilitatea de a colabora în continuare cu Arhiepiscopia, „cu smerenie și demnitate”, și spune că acceptă cu bucurie un drum comun al păcii. Își încheie scrisoarea solicitând rugăciuni pentru sine și pentru soția sa, Ludmila, care trece printr-o grea încercare trupească, și mulțumind miilor de oameni care l-au sprijinit de-a lungul anilor.
„Iertare. Părinte Arhiepiscop Calinic, încă nu e prea târziu pentru a fi iubit și respectat de preoți și enoriași. Iertare”, scrie preotul Mihai Fediuc la finalul mesajului.
Vă prezentăm integral textul transmis de preotul Mihai Fediuc:
Scrisoare deschisa catre cei ce ma iubesc si catre cei ce sunt nelamuriti
Simt nevoia sa ma explic avand in vedere textele aparute in spatial on-line si in comunicatele unor institutii lumesti. Nu sunt motivat de rautate, ci voi expune faptele pe care le traiesc.
Ma numesc Mihai Fediuc, nascut la 01.11.1958, in orasul Siret-SV, casatorit cu Ludmila, cu care am doi copii si prin bunavointa lui Dumnezeu doi nepoti in asteptarea celui de al treilea. Am activat ca preot orthodox din 01.11.1984 la Vicovul de Jos, Voitinel si Radauti – Parohia Sfantul IlieTesviteanul – si am fost pensionat fara voia mea la 01.03.2024. Timp de 40 de ani, impreuna cu obstile in care functionam, au fost construite cinci bisericute, trei troite, un cimitir si cateva cladiri de uz social si administrative. Am condus si sustinut renovarea completa a cladirii protopopiatului Radauti, am initiat alaturi de P.S.Gherasim denumirea oficiala a asezamantului de copii si alaturi de directorul Dr. Doru Iliescu denumirea noua a spitalului Municipal Radauti. In anul 2023 am fost onorat de Arhiepiscopie cu doua ordine de merit recunoscandumi-se slujirea. Acum ma anchetati? Mai important insa mi se pare a fi daca am reusit sa ajung la inima celor bolnavi, la sufletul celor amarati, doborati de ispetele lumesti, la cei apasati de greutati familiale si la cei tulburati de nedreptati. Am incercat toata viata mea sa ma feresc de formalism si sa nu devin un preot functionar. Sunt si voi fi mereu un marturisitor orthodox, avand convingeri ferme dogmatice si sociale. In acest sens nu am nimic de negociat. Mi-au displacut intotdeauna lingusirea si renuntarea la libertatea paulina atunci cand ele se ascund sub masca ascultarii abuzive. Daca am reusit sa tamaduiesc macar un singur suflet, atunci nu am trait degeaba. Restul lucrurilor tin de lumea aceasta. Rostul institutiei bisericesti prin servantii ei ar trebuii sa fie imperativ doar manutuirea sufletelor credinciosilor prin compasiune, rugaciune, sfaturi si mai ales dragoste. Daca in biserici se proclama cu mare fast textul esential de la Corinteni si nu se regaseste in practica de zi cu zi, ramane doar spectacolul resimtit permanent dureros de credinciosi. In toate activitaile pe care le-am desfasurat, m-am straduit potrivit puterilor mele sufletesti sa ma incadrez in scripturi care sa izvorasca dragoste crestina. De mai multe ori, am refuzat sa pun in practica ordine de la superiori care atingeau convingerile mele cu privire la purtarea de grija si la drgaostea crestina atat de necesare in tratarea semenilor laici si clerici. Imi sunt total straine discrepantele nascute din fatarnicii mascate in bunavointa sau hotarari ordonate de diverse comisii total controlate. Lucrurile acestea sunt posibile doar atunci cand executantii renunta la constiinta lor in favoarea “ascultarii” sau nerenuntarea cu demnitate la posturile pe care le ocupa. In nici o institutie nu se va rezolva nimic fara a se reveni la meritocratie bazata pe demnitate, adevar, iubire, munca si transparenta. Eu, preotul Mihai, am plecat de la parohia Sfantul Ilie din Radauti in urma refuzului personal de a sluji Sfanta Liturgie cu preoti care filmau si inregistrau clandestin, dupa care editau pagini intregi de reclamatii catre Arhepiscopie. Nici pe departe nu am pretentia ca sunt bun de pus in icoana, dar cand nu s-au confirmat, calomniatorii nu au fost nici macar mustrati. Mai mult, ei au fost alesi de Arhiepiscop sa fa fie continuatori. Am predat parohia in pace si am plecat in surghiun. Desi motivul plecarii mele a fost foarte clar- fara sa solicit- am primit imbisericire la aceasi biserica la care am trait drame sufletesti, ignorandu-se total realitatea si buna cuviinta. Inclin sa cred ca toate operatiunile care ma aveau ca tinta erau defapt o problema personala a vladicii cu persoana mea mascate de apelul la reguli, hotarari, comsii,canoane si administratie. Am citit comunicatul arhiepiscopiei cu privire la pericolul pe care il reprezint. Sa clarificam lucrurile: Oare nu era firesc ca in duhul fratietatii si al dragostei sa fiu contactat si intrebat despre intentiile si activitatile mele? Sunt lucruri pe care crendinciosii ortodocsi nu le cunosc, prezentate incomplet, eventual chiar tendentios, dar imbracate in cuvinte pline de dulceata. Daca reprezentantii bisericii nu recunosc ca uneori, voit sau nevoit, e posibil sa greseasca, drumul pe care merg nu este cel mai fericit. Ca institutie dumnezeiasca este desavarsita dar ca insitutie lumeasca, avand in vedere istoricul, ar fi potrivita mai multa smerenie. Si preotul si episcopul sunt oameni si uneori pot decide gresit. Cine ia caterisit pe eminentul preot Calciu Preoteasa, pe monahul Arsenie- acum canonizat si pe multi altii? Cine a hotarat schimbarea calendarului Iulian in 1924 preluand initiativa lumii catolice si a Patriarhului Ecumenic Meletie Metaxakis? Cine a recunoscut canonicitatea tainelor la anglicani? As putea sa continui. Nu se vorbeste despre anii 1926 si 1929 cand prin presiune Pastele a fost celebrat la o data care a incalcat categoric toate canoanele si hotararile sinodului I de la Nicea. La presiunea natiei romane sa revenit la Pastele canonic pe stil vechi. Cand se potriveste se apeleaza la regulamente si canoane iar cand nu se potriveste se apeleaza la subterfugii, explicatii, argumente mestesugite si ascultare. Timp de 900 de zile am asteptat in cumintenie ca cineva din spatiul clerical sa fie interesat de viata mea. Pustiu. De trei ori, la cererea mea- in ultimul timp- am fost in audienta la vladica. Pentru cei care nu stiu, am construit legal o cladire in extravilanul Rdautului si am infiintat legal “Asociata Crestina Dealul Crucii” careia i-am inchiriat cladirea pentru zilele de sambata si duminica. Detin acordul Secretariatului de Stat pentru Culte sa slujesc sambata si duminica pentru pace in lume, pentru sufletele eroilor, martirilor si deportatilor neamului nostru. Detin de asemenea hotarare judecatoresca definitiva ca pot pune in aplicare cele de mai sus. Mai ramane problema canonica de apartenenta de un episcop. Tratez foarte serios toate cele expuse in aceasta scrisoare deschisa. Prin mila si voia lui Dumnezeu probabil lucrurile se vor rezolva in acest sens daca Arhiepicopul Calinic nu ma respinge. Am cerut ca Arhiepiscopia sa numeasca un preot care sa se ocupe de slujire si de cele administrative, eu renuntand la functii si remuneratii. Niciodata nu am avut in gand sa conditionez intr-un fel nepotrivit relatia mea cu Arhiepiscopia. Ea nu poate fi realizata de pe pozitii egale- sunt constient – dar o minima decenta si respect pentru stabilitatea si statornicia mea de 40 de ani sunt binevenite. Mai mult. Am declarat ca voi dona cladirea si terenul in maximum 3 ani. Mai mult. Toti membrii familiei mele vor semna la notariat acordul cu privire la decizia mea. Ce as fi putut face mai mult? Dupa un timp primesc o adresa prin care mi se cer prin donare cladirea si terenul sau voi fii obligat sa ofer compensatii financiare daca ma razgandesc. Una am vorbit si altceva mi s-a transmis pe hartie. Ce sa inteleg? Mai mult, Arhiereul spune ca nu vrea cladire, doar terenul. Juridic, cine are terenul are cladirea. Sa fie desconsiderare sau viclenie. Cu durere si cu parere de rau trebuie sa spun ca la Suceava am gasit am manager care ocupa functia de arhiereu. Nici un pic de dragoste si sinceritate. Eu vreau sa-l iubesc si respect pe episcop, nu pentru functie, ci pentru demnitate, blandete, pentru smerenie si pentru o bunavointa lucratoare. Primul ordin pe care l-am primit a fost sa semnam toti preotii o declaratie de confidentialitate. Prin al doilea a fost furata parohiei titulare biserica din cimitir, care la ora actuala este parasita. Prin al treilea ordin a fost furata biserica din curtea spitalului municipal, toate facute fara acordul consiliului parohial. Sa nu uitam de continutul si ambianta inregistrarilor de la arhiepiscopie cu urmarile survenite. Se observa ca practica inregistrarilor este acceptata si prezentata ca o normalitate. Stau si ma intreb daca sunt nebun! Ascunzisuri, coterii, viclenii, fatarnicii si opacitate. Sunt alte institutii care in mod firesc au activitati secrete. Biserica trebuie sa fie ca o lacrima, pura, deschisa si iubitoare. Toate actele care ma privesc: contractul de munca(partial anticonstitutional), imbisericirea si alte adrese sunt pline numai de obligatii si de pedepse. Nicaieri nu apare un cuvant de multumire. Ce frumos ar fi fost ca preotii pensionari – si ceilalti – sa primim o felicitare din partea Arhiepiscopiei de Pasti sau de Caciun. Mi-ar fi umplut sufletul de bucurie si mi-ar fii reconfirmat apartenenta. Pustiu. Poate cer prea mult. De asemenea, in opinia mea, este atat de degradant ca o institutie bisericeasca, in orice circumstante, sa apeleze la institutii de represiune. Unde este dragostea? Pastorul trebuie sa caute si sa poarte de grija de fiecare oaie. Preotilor nu le sunt cultivate deminitatea, onoarea si dragostea lucratoare. Au parte de umilinte, avertizari si injosiri fiind redusi la simplii functionari manevrabili. Acum ajung din nou la comunicatul Arhiepiscopiei. Este vorba de “Asociatia Biserica Crestina Ortodoxa Valaha”. Dupa cum se vede si din titlu este gandita ortodox. Eu, preotul Mihai, ca orice preot sau laic pot cere sa fac parte din aceasta asociatie. Parte din asociatie agreaza stilul vechi, cel originar. La fel traieste poporul rus, parte din cel grec, Patriarhia de Ierusalim, Patriarhia de Antiohia, Patriarhia de Alexandria, Muntele Athos, Mitropolia de Slatioara si multi altii. ABCOV nu este o secta, este doar un bastion in care se pot refugia laici si clerici care pastreaza randuiala originara si ii ocroteste pe cei abuzati. Ce e gresit? Cine a parasit Biserica Sfintilor Parinti? Totul a fost calcat in picioare din ratiuni politice si astronomice. Cinste celor care au ramas statornici. De ce se trage cu toate tunurile in cei de stil vechi? Sa nu uitam de Sfantul Ioan Iacob canonizat in zilele noastre. A trait si a slujit pe stil vechi. Cum si cand va fi pedepsit? Cand l-am intrebat pe vladica de Suceava de ce imi conditioneaza slujirea sub omoforul lui de cedarea proprietatii familiei mele sau de compensatii banesti nu am primit nici un raspuns. Pustiu. Eu nu doresc decat sa slujesc Duminica in pace cu toata lumea, in liniste – cate zile mai am – pentru inmultirea dragostei pe pamant, pentru sufletele martirilor, eroilor si deportatilor. Nu sunt vorbe goale sau propaganda dupa care sa ma ascund. IPS Pimen avea alta alura duhovniceasca. Lucra cu cativa consilieri, modest, natural si bland, punand mare pret pe constiinta preotilor. Era si un mare iertator. Era cel mai mare dusman al delatorilor si al nesinceritatii. Indemna la rabdare si pace. Mai putine acte si anchete si mai multa iubire si fapte. Avea doua prioritati: necajitii si tinerii. Dumnezeu s-al mantuiasca! In zilele care vor venii vor exista judecati, acuzatii, declaratii, marturii, argumente si explicatii savante bine orchestrate impotriva mea. Sunt pregatit sa ma intinati. Pustiu. Faptele sunt cele pe care vi le-am prezentat. In rest judecata lui Dumnezeu. Chiar si acum accept cu bucurie sa colaborez cu Arhiepiscopia cu spunere si demnitate. Ma pun sub ocrotirea Celui de Sus, a rugaciunilor preotilor si credinciosilor carora li se pare ca am facut si ceva folositor in lumea aceasta. Le multumesc miilor de oameni care m-au sprijinit si intarit in activitatea mea. Va rog mult, pomeniti in rugaciunile voastre pacatoseniea mea alaturi de roaba lui Dumnezeu Ludmila care trece printr-o mare incercare trupeasca. M-as bucura ca Arhiepiscopia sa deschida un drum comun al pacii. Iertare. Parinte Ahiepiscop Calinic, inca nu e prea tarziu pentru a fi iubit si respectat de preoti si enoriasi. Iertare.
Va imbratisez pe toti, Preot Mihai Fediuc
Intră acum și în grupul de
