Efectul măsurilor fiscale și economice asupra furnizării și contractării de servicii sociale. FONPC consideră că măsurile fiscale și economice din România trebuie îmbunătățite

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) a lansat studiul ”Efectul măsurilor fiscale și economice asupra furnizării și contractării de servicii sociale”. Lansarea a fost făcută în cadrul unei conferințe organizate joi, 27 iunie 2019 la Hotel Minerva din București.

Potrivit comunicatului de presă a FONPC, studiul face parte din proiectul ”Impactul reformei asupra serviciilor sociale in Romania” derulat în perioada aprilie 2018 – iunie 2019 cu sprijinul și în parteneriat cu Reprezentanța UNICEF România și Ambasada Franței în România.

România se confruntă cu riscuri de sărăcie

Studiu arată că într-o Românei care se confruntă cu unul dintre cele mai mari riscuri de sărăcie și excluziune socială al populației la nivelul Uniunii Europene (în anul 2017, 35,7% din populație și 40,9% dintre copii se află în risc de sărăcie și excluziune socială – EUROSTAT 2019), serviciile sociale care să răspundă nevoilor persoanelor din grupurile vulnerabile și să ajute la incluziunea socială a acestora reprezintă̆ o necesitate. Zonele sărace ale României și cele din mediul rural sau urban mic se caracterizează̆ printr-un acces deficitar la serviciile sociale, atât la cele de prevenire, cât și la cele specializate.

Finanțarea organizațiilor neguvernamentale este una dintre marile provocări ale mediului asociativ din România – dimensiunea finanțare a obținut un scor de 4,4 în 2017 în scădere față de anii anteriori când a înregistrat o valoare de 4,2 (FDSC, Indexul societății civile 2017).

Doar una din două societăți comerciale impozitate pe baza profitului pe tot parcursul anului 2017 a ales să utilizeze facilitatea fiscală 20%.

Modificarea prin OUG 79/2017 a limitei maxime  a cifrei de afaceri a microîntreprinderii de la 500.000 Euro la 1.000.000 Euro a redus cu (ARC România) 78% numărul de companii care pot utiliza facilitatea fiscală și cu 17% suma totală de bani care se poate direcționa la nivel național către organizațiile neguvernamentale.

 „Prin acest studiu ne dorim să scoatem în evidență̆ nevoia unor măsuri coerente atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat astfel încât să se asigure servicii sociale sustenabile și de calitate. Este momentul în care sectorul privat și cel public are o singură cale de urmat, aceea a cooperării și colaborării. Este nevoie de coerență̆ în politicile publice, a practicilor și mai ales de măsuri economice care să asigure sustenabilitatea serviciilor sociale.” susține Daniela Boșca, director executiv FONPC.

Principalele concluzii ale cercetării:

Modificările fiscale și economice adoptate în anii 2017 – 2018 în România au afectat activitatea de furnizare de servicii sociale a prestatorilor publici și a celor privați (organizații neguvernamentale din domeniul protecției copilului).

Chiar dacă OUG 25/2018 prevede posibilitatea contribuabilului persoană fizică de a dona până la 3.5% din impozitul pe venit datorat bugetului de stat pentru finanțarea activității entităților nonprofit și a unităților de cult care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, scăderea impozitului pe venit va duce și la o reducere a sumelor ce pot fi colectate din facilitatea 2%/3,5%.

Cerința din 2018 ca persoanele fizice să depună personal Declarația 230 prin care puteau acorda 2% din impozit către organizații neguvernamentale a afectat colectarea acestor sume de către mediul ONG.

Finanțarea publică a serviciilor sociale este insuficientă. Cuantumul subvenției oferit prin Legea 34/1998 este extrem de redus, iar sumele alocate pentru subvenționarea serviciilor sociale de la nivel național (Legea 34/1998) au scăzut dramatic în ultimii 8 ani, ajungând la nivelul celor acordate în 2009.

Reducerea numărul beneficiarilor acestor servicii care a scăzut la jumătate în ultimii 4 ani. Finanțare extrem de redusă a serviciilor de prevenire a separării copilului de familie. Finanțarea publică a acestor servicii sociale furnizate de ONG-uri nu ține cont de standardul minim de cost/beneficiar prevăzut de legislația în vigoare (HG 978/2015).

Creșterea salariilor angajaților din instituțiile publice furnizoare de servicii sociale nu a fost urmată și de actualizarea standardelor de cost/beneficiar – probleme în asigurarea finanțării necesare pentru furnizarea de servicii sociale

Migrația personalului calificat de la ONG-uri către instituțiile publice

Utilizarea clauzelor sociale, a contractelor rezervate sau a procedurilor rezervate de achiziție a serviciilor sociale conform Legii 98/2016 privind achizițiile publice este extrem de redusă

Finanțarea publică pentru serviciile sociale se realizează̆ prin diverse mecanisme aplicate la nivel central sau local: Legea 34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează̆ și administrează̆ unități de asistență̆ socială; Legea asistenței sociale nr. 292/2011; Legea privind achizițiile publice nr. 98/2016 (art. 112, anexa 2 etc); Legea administrației publice locale nr. 215/2001 Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006.

Este dificil de estimat în lipsa unor date publice în format deschis cuantumul finanțărilor publice pentru servicii sociale. Dacă ne raportăm la finanțările oferite în baza Legii 34/1998 se poate observa că suma alocată în 2017 este mai mică decât cea din 2010.

Este nevoie de mecanisme prin care de la nivel central să existe suport metodologic pentru nivelul local și județean, de sprijin în vederea întăririi capacității organizaționale și de o corelare a procesului de control și monitorizare. La nivel local și județean, autoritățile publice au nevoie de cooperarea cu sectorul ONG în vederea creșterii calității serviciilor și a diversificării serviciilor.

Astfel, o serie de recomandări au fost elaborate:

  • Implementarea principiului finanțării publice care urmează beneficiarul și a libertății beneficiarului de a-și alege furnizorul de servicii;
  • Furnizarea de servicii sociale trebuie inclusă ca parte a unui mecanism funcțional și eficient de economie social;
  • Facilitățile fiscale oferite pentru sponsorizările către ONG-urile furnizoare de servicii sociale;
  • Continuarea și simplificarea mecanismului 2%;
  • întărirea intervențiilor de prevenire și introducerea unui prag minim procentual al oricărui program care să fie investit în activități de prevenire;
  • Decontarea de servicii sociale trebuie sa fie făcută la aceleași standarde de cost indiferent de natura furnizorului (public, non-profit sau profit);
  • Standardele de cost trebuie sa fie revizuite periodic și să reflecte atât nevoile beneficiarilor cât și pe cele ale furnizorilor de servicii aliniate la piața muncii;
  • Este nevoie de o alocare mai mare de buget pentru subvenționarea serviciilor sociale;
  • Elaborarea unui ghid care să faciliteze aplicarea legii achizițiilor publice a serviciilor sociale și formarea profesioniștilor din sectorul public și privat în domeniul achizițiilor publice;
  • Sporirea dialogului între instituțiile publice și ONG-uri pentru a facilita implementarea prevederilor referitoare la achizițiile rezervate de servicii sociale.

In contextul acestor multiple schimbări ale cadrului legislativ, al reformei sociale, FONPC dorește să mobilizeze actorii relevanți din domeniul finanțării serviciilor sociale în vederea asigurării sustenabilități atât a serviciilor private pentru copii, cât și a celor publice.

Recomandări

În acest sens, organizația vine cu un șir de recomandări privind măsuri fiscale și economice.

Sursa precizează că este nevoie de mecanisme prin care de la nivel central să existe suport metodologic pentru nivelul local și județean, de sprijin în vederea întăririi capacității organizaționale și de o corelare a procesului de control și monitorizare. La nivel local și județean, autoritățile publice au nevoie de cooperarea cu sectorul ONG în vederea creșterii calității serviciilor și a diversificării serviciilor.

Măsuri fiscale

Sunt necesare măsuri reale de sprijinire a sectorului serviciilor sociale furnizate de prestatori privați, din fonduri publice, tocmai pentru a sprijini statul în reforma socială, în a răspunde nevoilor beneficiarilor. Este necesară implementarea principiului finanțării publice care urmează beneficiarul și a libertății beneficiarului de a-și alege furnizorul de servicii. Finanțarea publică a serviciilor sociale furnizate de organizații neguvernamentale trebuie asigurată din fonduri dedicate de la bugetul central și local și din fonduri dedicate din resursele primite de România din partea Uniunii Europene. Furnizarea de servicii sociale trebuie inclusă ca parte a unui mecanism funcțional și eficient de economie socială.

Responsabilitatea socială a crescut în ultimii ani în România, tot mai multe companii investind fonduri în astfel de programe cu impact social. Este necesar ca statul să sprijine acest proces de implicare socială a agenților economici și nu să-l descurajeze prin diverse măsuri de politică publică nepotrivite. Ar fi utilă chiar adoptarea unor măsuri fiscale care să stimuleze agenții economici să se implice mai activ în activități cu impact social. Facilitățile fiscale oferite pentru sponsorizările către ONG-urile furnizoare de servicii sociale reprezintă o astfel de măsură. Aceste facilități fiscale oferite agenților economici nu trebuie reduse, ci este necesar să fie chiar mai mari și ele trebuie decise prin consultări care să includă toți actorii relevanți.

Pentru că mecanismul 2% a fost forma cea mai apreciată de sectorul privat și mai eficientă, este nevoie de continuarea și simplificarea acestui mecanism. Pe lângă beneficiile financiare, acest mecanism atrage după sine și o conștientizare a populației în general asupra implicării active și a sprijinului acordat grupurilor vulnerabile și al dezvoltării serviciilor sociale.

Măsuri economice

Toate programele sociale să considere întărirea intervențiilor de prevenire și să existe un prag minim procentual al oricărui program care să fie investit în activități de prevenire.

Decontarea de servicii sociale trebuie sa fie făcută la aceleași standarde de cost indiferent de natura furnizorului (public, non-profit sau profit).

Standardele de cost trebuie sa fie revizuite periodic și să reflecte atât nevoile beneficiarilor cât și pe cele ale furnizorilor de servicii aliniate la piața muncii. Este necesar ca drepturile copilului aflat în îngrijirea unui prestator privat să fie respectate la fel ca și cele ale copilului aflat în îngrijirea serviciilor publice si întreaga sumă alocată prin standardul de cost trebuie alocată prestatorului care are în îngrijire copilul.

Este nevoie de o alocare mai mare de buget pentru subvenționarea serviciilor sociale, deoarece investiția în servicii sociale poate fi evaluată și monitorizată. S-a dovedit clar că investiția în serviciile sociale are un impact mult mai mare decât investiția în beneficii sociale. Cu alte cuvinte, este mai simplu să monitorizezi un serviciu social acreditat și licențiat, decât o sumă de bani pe care o acorzi unei persoane fizice

Este nevoie de formarea profesioniștilor din sectorul public și privat în domeniul achizițiilor publice. Este nevoie de o corelare a procedurilor aplicate de către curtea de conturi în toată țara, care să fie transparente și aplicate uniform. Este nevoie ca Ministerul Finanțelor Publice (ANAP), Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Curtea de Conturi să cooperez cu ONG-urile în vederea elaborării unui ghid care să faciliteze aplicarea legii achizițiilor publice a serviciilor sociale. Atât ONG-urile, cât și autoritățile publice au nevoie de formare în acest domeniu și de informare. Curtea de conturi trebuie să devină o instituție nu doar de control, dar și de formare și suport pentru prestatorii de servicii. Există o serie de studii la nivel european care demonstrează impactul benefic pe care legea achizițiilor îl are asupra serviciilor sociale.

Contractarea serviciilor sociale va asigura sustenabilitatea serviciilor sociale, va crește calitatea acestora și va întări parteneriatul public-privat.  Dat fiind faptul că în acest moment Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sunt atât prestatori de servicii, cât și finanțatori, dar și monitori, pune aceste autorități nu doar în conflict de interese dar și în imposibilitatea de a răspunde nevoilor întregii comunități, de a dezvolta servicii sociale  diversificate și adaptate.

Utilizarea prevederilor Legii 98/2016 a achizițiilor publice în contractarea serviciilor sociale (contracte rezervate, achiziții rezervate de servicii sociale, clauze sociale pentru achiziția de servicii, multianualitate în achiziții de servicii sociale) este extrem de limitată din cauza lipsei de cunoaștere a acestor prevederi. Este necesară sporirea dialogului între instituțiile publice și ONG-uri pentru a facilita implementarea prevederilor referitoare la achizițiile rezervate de servicii sociale. Astfel serviciile sociale pot fi achiziționate de la instituțiile publice la un cost apropiat de cel din standardele minime de cost existente.

Pentru facilitarea contractării serviciilor sociale la nivel național este nevoie de următoarele măsuri:

  • Modificarea legislației actuale privind achizițiile publice, în sensul de a permite achiziția de servicii sociale cu caracter continuu, prin încheierea de contracte cadru pe mai mult de 3 ani, cu obligativitatea monitorizării îndeplinirii standardelor anual, de către instituția publică contractantă;
  • Introducerea în planul de conturi al autorităților locale a unei linii speciale pentru serviciile sociale, care să permită o monitorizarea mai bună a finanțărilor oferite pentru aceste măsuri active de integrare socio-profesională.
loading...