Centrul pentru Inovare Publică: România rămâne neprietenoasă cu refugiații și alți beneficiari ai protecției internaționale




Politicile naționale privind integrarea în societatea românească a refugiaților și a altor beneficiari ai protecției internaționale rămân deficitare, arată evaluarea NIEM, Mecanismul de Evaluare al Sistemelor Naționale de Integrare, un standard dezvoltat cu finanțarea Uniunii Europene.

Studiul prezintă o evaluare comparativă, bazată pe 120 de indicatori, a cadrului de integrare a refugiaților din
14 țări membre UE.

Datele colectate sunt agregate pentru a calcula scoruri pentru etapele și dimensiunile procesului de integrarea a străinilor în societate. Standardul NIEM împarte procesul de integrare în trei etape:

  • stabilirea cadrului legal;
  • crearea cadrului de politici publice;
  • implementare și colaborare.

România: degradare a cadrului de politici de integrare între 2017 și 2019

A doua ediție, care folosește datele din 2019, arată că, față de 2017, în România, în evoluție longitudinală, constatăm o ușoară deteriorare a eficienței politicilor de integrare, cu precădere în ceea ce privește stabilirea cadrului legal:

  • Etapa 1 – Stabilirea cadrului
    legal: România are un scor de 58,9 puncte (din maxim 100), comparat cu 64,8 în 2017;
  • Etapa 2 – Crearea cadrului de politici publice: 37,2 puncte în 2019, față de 36,9 în 2017;
  • Etapa 3 – Implementare și colaborare: 20,3 puncte în 2019, față de 21,7 în 2017.
    În evaluarea punctuală, pentru 2019, și pentru cele trei etape ale integrării, România are o poziție acceptabilă în ceea ce privește stabilirea cadrului legal (58,9 puncte din 100), una mediocră în ceea ce privește crearea cadrului de politici publice (37,2 puncte din 100) și foarte slabă atunci când vorbim de implementare și colaborare (20,3 puncte din 100).

„Atunci când analiză în detaliu, pe dimensiuni ale integrării, constatăm că România performează mai bine pe
dimensiunile care necesită mai ales intervenții legislative – spre exemplu, reunificarea familiei sau accesul la
cetățenie – dar stă mult mai prost atunci când este vorba de cadrul de politici publice și de implementare, mai
ales pe dimensiunile acces la educație și acces la piața forței de muncă. Acest lucru se întâmplă mai ales
pentru că ministerele de resort sau autoritățile publice locale refuză să își asume responsabilitățile ce le revin,
iar colaborarea inter-instituțională este ca și inexistentă”, arată Ovidiu Voicu, reprezentantul Centrului pentru
Inovare Publică, organizația care implementează cercetarea NIEM în România.

Țările UE se mișcă prea încet pentru a acoperi lacunele din politicile de integrare a refugiaților

Cea de-a doua ediție a studiului NIEM, finanțat de UE arată că, din 2017, au fost realizate progrese fragmentate
în atingerea unor standarde ridicate de integrare a refugiaților în Europa. Statele membre UE încă prezintă u
ghid de politici și legi incomplete, care nu oferă acces comparabil la integrarea pe termen lung în diferite țări.
Foarte puține modificări au avut loc din 2017. Persistă cele mai mari lipsuri în politicile care sprijină integrarea
și colaborarea între toate părțile implicate. Țările participante sunt mai bine coordonate în asigurarea
accesului la drepturi și a unui cadru legal adecvat. Printre principalele rezultatele ale raportului se numără:

  • Țările care au avut cea mai puternică schimbare pozitivă în toate domeniile sunt Franța și Lituania,
    urmate de Letonia și Slovenia. Printre țările care au regresat se numără România, Italia și Ungaria.
  • Domeniile cu cea mai puternică dinamică pozitivă între 2017 și 2019 includ ocuparea forței de muncă,
    sănătatea și educația. Sectoarele care au cunoscut o dinamică negativă sunt reședința, locuințele și
    sănătatea.
  • Inegalitățile dintre refugiații recunoscuți și beneficiarii de protecție subsidiară nu se estompează,
    ducând la bariere în calea integrării pentru cei din urmă, legate de unitatea familiei, reședința
    permanentă și accesul la cetățenie.
  • Țările oferă doar cu reticență sprijin timpuriu solicitanților de azil. În cele mai multe țări, învățarea
    limbilor străine, orientarea socială, formarea profesională și ocuparea forței de muncă sunt domenii în care oportunitățile ratate îngrădesc procesul de integrare.

„Această cercetare oferă guvernelor și factorilor de decizie un instrument prin care să identifice cu ușurință
lacunele din cadrul legal și politic al țării lor, să învețe din ceea ce se face în celelalte state membre UE și să ia
măsuri pentru îmbunătățirea integrării refugiaților”, declară Carmine Conte, Analist Juridic, Migration Policy
Group și unul din cercetătorii care coordonează raportul. „Cei 120 de indicatori evaluați în noul raport pot fi
văzuți ca o foaie de parcurs pentru o politică cuprinzătoare de integrare a refugiaților. Prin activitățile de
sensibilizare a autorităților, a societății civile și a experților din fiecare țară participantă, rezultatele studiului
vor stimula dezbaterea și vor contribui la elaborarea politicilor bazate pe date / dovezi.”

Ce trebuie făcut pentru a îmbunătăți situația?

În conformitate cu standardele stabilite UE și de legislația internațională, raportul de monitorizare din cadrul
proiectului „Mecanismul de Evaluare al Sistemelor Naționale de Integrare (NIEM)” oferă guvernelor modalități
concrete de a face față mai bine provocărilor integrării refugiaților, de a utiliza bunele practici existente și de
armoniza politicile acestora.

Pentru România, raportul național de cercetare prezintă în detaliu problemele pe fiecare dimensiune a
cercetării și oferă exemple de practici pozitive din alte țări, care pot fi aplicate și în țara noastră.
Raportul identifică și trei probleme structurale ale sistemului actual de politici privind integrarea străinilor, ce
trebuie rezolvate pentru a crește eficiența de ansamblu a întregului proces:

  • absența armonizării legislative între legile din domeniul azilului și migrației și legile organice care
    guvernează domenii specifice (educație, sănătate etc.) și legislația secundară (hotărâri de guvern,
    ordine de ministru, instrucțiuni și normative interne), din cauza căreia beneficiarii de protecție
    internațională se confruntă adesea cu refuzul oferirii unor bunuri și servicii publice la care sunt
    îndreptățiți.
  • evitarea asumării responsabilității de către instituțiile publice centrale și locale, altele decât
    Inspectoratul General pentru Imigrări. Sunt subliniate în primul rând lipsa de implicare a Ministerului
    Educației și Cercetării și Ministerului Muncii și Protecției Sociale care, împreună cu instituțiile din
    subordine, sunt direct responsabile pentru două dimensiuni cheie: accesul la educației și accesul la
    piața forței de muncă.
  • lipsa dialogului structurat și, în general, un sistem închis de management al politicilor de integrare, cu
    implicare pasivă a beneficiarilor, transparență redusă și lipsa datelor care să fundamenteze politicile
    publice în domeniu.
loading...