“Bicentenarul Robert Schumann”, sarbatorit la Biblioteca Bucovinei

Biblioteca Bucovinei, împreună cu Consiliul Judeţean Suceava, organizează în data de 4 noiembrie, începând cu ora 17.00, în Sala de Arte a Bibliotecii “I.G.Sbiera”, un workshop de muzică şi poezie dedicat compozitorului Robert Schumann (1810-1856), de la naşterea căruia se împlinesc două sute de ani.

Programul de audiţii va cuprinde: Piano Sonata No. 1 în F sharp minor Op.11, Piano Sonata No.2 în G minor Op. 22, Fantasie în C major Op. 17 (înregistrări cu Klára Würtz la piano, Recorded at 4 December 2001, 4/ 5 March 2002 and 30 January 2001 in Rotterdam, Location Doopsgezinde Remonstrantse Gemeente Deventer), Hermann und Dorothea Ouverture Op. 136 (înregistrări video cu Orchestra della Svizzera Italiana, Conductor: Milan Horvat, Soloist: Steven de Groote, Piano – Recorded at SSI/ RSI, Lugano, Switzerland, 1983) ş.a.

Robert Schumann (n. 8 iunie 1810 – d. 29 iulie 1856) a fost un compozitor și pianist german considerat a fi reprezentant de frunte al romantismului german, dar şi unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX european. Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt copozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei.

Celebrul critic şi cronicar de artă newyorkez Harold Schonberg (care a fost timp de treizeci de ani critic al prestigiosului ziar New York Times şi care a primit în 1971 Premiul Pulitzer pentru critică devenind prima personalitate din domeniul criticii muzicale recompensate pentru excelenţa analizei în domeniu) scria despre Robert Schumann (în Florestan şi Eusebius, studiu publicat în Vieţile marilor compozitori, prima ediţie în 1970, apoi 1981, 1997, iar în România, Ed. Lider, Bucureşti, 1998):

“În persoana lui Robert Schumann, romantismul atinge apogeul înfloririi. La el se regăsesc toate trăsăturile specifice romantismului. Era introspectiv, idealist, aliat spiritual al literaturii contemporane, inovator, critic, propagator al noului şi în acelaşi timp un mare compozitor. Înconjurat de cărţile din librăria tatălui său, încă de copil, Robert citea întruna, mai ales pe romantici: Ludwieg Tieck, Jean Paul, Novalis (pseudonimul lui Georg Friedrich Philipp von Hardenberg), E.T.A. Hoffmann, Clemens Brentano. La niciun alt compozitor nu mai întâlnim o încercare asemănătoare de a face să fuzioneze sunetul cu ideea literară. Scriitorul lui preferat era marele romantic Jean Paul, care făcea adesea observaţii exaltate pe tema muzicii, susţinând, bunăoară că «sunetul străluceşte ca zorii zilei şi soarele răsare sub forma sunetului; sunetul năzuieşte să răsară în muzică, iar culoarea este lumină”.

Starea sufletească, culoarea, sugestia, aluzia – acestea erau pentru Schumann mult mai importante decât nişte fugi, rondouri sau sonate scrise corect.

“Experienţa estetică”, a scris el, odată, “este identică în orice artă, numai materialul de creaţie diferă”. Puţini dintre marii compozitori au fost repudiaţi atât de categoric în timpul vieţii, şi încă şi mai puţini au figurat aşa de rar în repertorii.

Ultimii ani ai vieţii lui Schumann au fost trişti. Pe măsura deteriorării (de origine genetică) a echilibrului mental, Schumann se retrăgea în lumea sa interioară. Auzea mereu în urechea internă un “LA” neîntrerupt, care îl împiedica să gândească şi să vorbească.

Evenimentul dedicat compozitorului Robert Schumann va fi prezentat de scriitoarea Angela Furtună.