Propunere a PNL Suceava de suplimentare a bugetului Ministerului Sănătății cu 12 milioane de lei pentru finalizarea Spitalului Municipal Fălticeni

Parlamentarii liberali suceveni au formulat un amendament de suplimentare a fondurilor alocate pentru finalizarea Spitalului Municipal Fălticeni.

Astfel, se propune suplimentarea sumei prevăzute la Ministerul  Sănătății pentru finanțarea investițiilor la spitale cu suma de 12 milioane de lei pentru finalizarea Spitalului municipal Fălticeni.

Senatorul PNL  Daniel-Constantin Cadariu și deputații PNL Ioan Bălan, Angelica Fădor, Bogdan Gheorghiu și Dumitru Mihalescul, arată în susținerea amendamentului că lucrările sunt realizate în proporție de 95%.

Noua unitate medicală va deservi o populație de 150.000 de locuitori din municipiul Fălticeni și peste 20 de comune din zona limitrofă, va avea 250 de paturi, săli moderne de operație, camere cu sistem de ventilație și grupuri sanitare individuale, circuite pentru fluide medicale și aparatură de ultimă generație.

Totodată, parlamentarii liberali suceveni au propus și suplimentarea sumei prevăzute  de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin Programul național de construcții de interes public sau social cu suma de 700. 000 lei pentru fințarea Căminului pentru persoane vârstnice Solca

Parlamentarii PNL explică în motivare că la Căminul pentru persoane vârstnice din Solca sunt cazați 70 de bătrâni și are 32 de angajați. Majoritatea vârstnicilor au pensii sociale, iar 15 dintre ei sunt persoane fără nici un fel de venit, oameni dependenţi de îngrijire zilnică, unii orbi sau imobilizaţi la pat, deci sub nici o formă nu se pune problema să poată părăsi aşezământul. Bătrânii provin din 35 de localităţi din judeţ.

Căminul a fost înfiinţat în toamna anului 2011, în fostul Spital de Boli Cronice, printr-un program al Ministerului Muncii.

Guvernul a adoptat în 2016 o Ordonanță de Urgență care împarte responsabilitatea finanțării căminelor de bătrâni între administraţia publică centrală şi cea locală, iar persoanele vârstnice care locuiesc în cămine publice, dar și cele care au nevoie de îngrijire personală la domiciliu pot beneficia de serviciile sociale potrivit nevoilor acestora și de creșterea calității vieții ca urmare a îmbunătățirii mecanismului de finanțare a serviciilor sociale.

Actul normativ modifică Legea nr.17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice și Legea nr. 195/2006, Legea-cadru a descentralizării, armonizând, în principal, neconcordanțele și disfuncționalitățile legislative legate de finanțarea cheltuielilor curente de funcționare în căminele publice destinate persoanelor vârstnice, ca servicii publice descentralizate.

Una dintre cele mai importante modificări prevăzute în actul normativ adoptat este că serviciile de asistenţă socială pentru persoane vârstnice se vor asigura prin împărţirea responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală, nu vor mai ține de competența exclusivă a administrației publice locale, finanțarea acestora asigurându-se cu respectarea principiului subsidiarității care stă la baza sistemului național de asistență socială. Astfel, în completarea contribuției persoanei beneficiare/ susținătorilor legali, se alocă sume din bugetele locale și, în completarea acestora, sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată.  Necesarul este stabilit anual de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la elaborarea bugetului de stat, în baza standardelor minime de cost aprobate prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii.

Vechiul sistem de finanțare a serviciilor de îngrijire pe termen lung a persoanelor vârstnice dependente, inclusiv a căminelor pentru persoane vârstnice, nu mai era funcțional din mai multe motive: bariere legislative/ disfuncționalități în încasarea contribuției persoanelor vârstnice/ susținătorilor legali ai acestora, la costurile serviciilor sociale de care beneficiază; bariere legislative/ disfuncționalități în accesarea fondurilor de la bugetul de stat pentru suplimentarea sumelor prevăzute în bugetele locale pentru aceste servicii.

La toate acestea, se adaugă dificultățile financiare ale administrațiilor locale, în a căror competență exclusivă se aflau serviciile sociale adresate persoanelor vârstnice, arată inițiatorii.

(N.B.)