Matei Vişniec: Bucovina ascunde un tezaur sub temeliile sale şi meritǎ sǎ devinǎ capitalǎ culturalǎ europeană

Dramaturgul bucovinean Matei Vişniec afirmă într-un document transmis presei sucevene că susţine că Bucovina merită să fie capitală culturală europeană şi crede că intrarea Bucovinei în competiţie este legitimă, dar că mai rămâne sǎ fie adunate toate energiile şi toate sensibilităţile politice şi culturale ale ţinutului.

Matei Vişniec a lansat acest proiect în urmă cu trei ani, la Suceava, odată cu lansarea Festivalului de teatru “Zilele Matei Vişniec” singurul festival de autor.

Vă prezentăm integral textul transmis de Matei Vişniec.

Matei Visniec 3

„Am citit cîndva o poveste care, peste ani, mi-a luminat viaţa. Pe scurt, este povestea unui tînăr sărac care moştenise o casă mică la poalele unui deal, pe malul unui rîu, la umbra unei păduri de stejari. Intr-o zi, tînărul avu un vis, cineva îi spunea “du-te în lume şi vei găsi o comoară”. Tînărul se duse în lumea largă, rătăci timp de ani şi ani de zile fără să găsească nimic şi, într-o zi, cînd nu mai era aşa de tînăr, întîlni într-un han un om care-i spuse: “ce vis ciudat am avut noaptea trecutǎ, se făcea că o voce îmi spunea să mă duc undeva, la poalele unui deal, pe malul unui rîu, la umbra une păduri de stejari, că acolo, sub temelia unei case mici, voi găsi o comoară”. Personajul nostru rǎtǎcitor, care nu mai era aşa de tînăr, nu spuse nimic, se întoarse la casa lui micǎ moştenită de la părinţi, săpă sub temelie şi găsi comoara…

 

Poate că povestea aceasta explică, mai bine decît orice alte fraze subtile, de ce doresc din toată inima ca Bucovina să candideze pentru statutul de Capitală culturală europeană. Sub temeliile Bucovinei stǎ  ascunsǎ o comoară. Eu, care trăiesc de 27 de ani în străinătate, am găsit-o întorcîndu-mă periodic acasă, la casa părinţilor mei de la Rădăuţi, parcurgînd cu prieteni strǎini oraşele şi satele Bucovinei, discutînd cu oamenii şi admirînd peisajul sufletesc al ţinutului în care m-am nǎscut.

 

Mi-au trebuit însă peste două decenii ca să descopăr că Bucovina nu este mai prejos de Provenţa, de Toscana, de Ţara Bascilor sau de Andaluzia. Prin istoria sa şi prin straturile de cultură care s-au sedimentat în spaţiul bucovinean, acesta este un tezaur de frumuseţe şi de umanitate. Prin poziţia sa geografică el poartă mesajul culturilor transfontaliere, al sintezelor lingvistice şi al simbiozelor culturale.

 

Bucovina a aspirat în bisericile şi în mănăstirile ei ecouri ale Renaşterii încǎ din secolul al XIV-lea, şi a făcut parte din Marea Europă încă din secolul luminilor. Dar poate că lucrul cel mai preţios pe care îl are Bucovina este sufletul ei, încă intact, care se manifestă întotdeauna prin ospitalitate, prin privirea deschisă a bucovineanului în faţa străinului. Noi nu zǎrim această lumină în propriile noastre priviri, dar ceilalţi, străinii care trec prin Bucovina, o văd. Prin vechile ei schituri şi biserici ortodoxe, prin catedralele ei catolice şi prin sinagogile ei, memoria Bucovinei ne istoriseşte o poveste care nu trebuie renegată, ci, dimpotrivă, onorată ca o împletire de destine. Europa de astăzi, care se vrea pluriculturală şi construită în respectul pentru minorităţi, îşi găseşte un reflex secular în Bucovina. Sigur, mai avem nevoie de o dimensiune a modernitǎţii, de un teatru şi de o filarmonicǎ la Suceava, dar aceste noi achiziţii vor veni, dacǎ vom şti sǎ profitǎm de apartenenţa noastrǎ la Europa.

 

Sunt enorm de multe atuurile pe care le are Bucovina noastră pentru a îndrăzni să participe la marea competiţie a oraşelor aspirînd să devină capitale culturale europene. De fapt, intrarea noastră în competiţie este legitimă, mai rǎmîne sǎ reuşim sǎ federǎm toate energiile şi toate sensibilităţile politice şi culturale ale ţinutului nostru. Iar pentru noi, bucovinenii, această mobilizare va fi şi un test de inteligenţă. Dacă vom şti să ne depăşim orgoliile personale şi alte asperitǎţi care ne despart pentru a ajunge la esenţial, pentru a construi ceva ce trece dincolo de rivalităţile imediate, vom putea spune cǎ avem nu numai suflet şi inimǎ, ci şi materie cenuşie.

 

Comoara de sub temeliile Bucovinei este a noastră, a tuturor şi trebuie să o punem în valoare”.