A început Postul Mare

Postul Mare sau Postul Sfintelor Paști a început de astăzi, 14 martie, și durează șapte săptămâni. Este cel mai lung din cursul anului bisericesc. Este mare pentru că precede mărita sărbătoare a Învierii Domnului. În limbaj duhovnicesc, „mare” se referă atât la durată cât și la asprime.

Post 1

 

Postul Mare nu are decât două dezlegări la pește: de Bunavestire (25 Martie) și de Florii (Intrarea Domnului în Ierusalim), cu o săptămână înainte de Paști.

Slujbele care se săvârșesc în Perioada Postului Mare sunt ca o pecete asupra acestei perioade însemnate din cursul anului bisericesc.

În prima săptămână, împărțit, în zilele de luni, marți, miercuri și joi, se săvârșește slujba Canonului Sfântului Andrei Cretanul sau Criteanul. Integral, Canonul este citit miercuri în săptămâna a cincea a Postului.

Cântările specifice  în perioada aceasta sunt: „Cu noi este Dumnezeu”, „Doamne al puterilor”, „Cămara Ta Mântuitorule”.

Ca o rânduială unică, în Postul Mare se săvârșește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, alcătuită de Sfântul Grigorie Dialogul, papa Romei.

Tot în perioada Postului se rostește și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi-l mie slugii Tale. Așa Doamne, dăruiește-mi să-mi văd greșelile și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în veci, Amin.”  Rugăciunea aceasta se rostește fiind însoțită de metanii și cu rostirea de fiecare dată: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătorului!” și „Fără de număr am greșit, Doamne iartă-mă!”.

Ultima săptămână a Posului este și mai încărcată din punct de vedere duhovnicesc. În Săptămâna Patimilor se săvârșesc deniile, în fiecare zi, seara.

Postul – examen în viața creștinului

Cu adevărat începerea unui perioade de post trezește sentimente și emoții pentru creștini. Este un început pentru fiecare, în funcție de starea sufletească pe care o are.

Obișnuit cu cele două zile de post de peste săptămână (miercuri și vineri), creștinul este pus, din când în când, în fața unor examene un pic mai grele, dar care trebuie încununate cu izbândă. Nu sunt dese examenele acestea și pentru a le afla ne uităm în calendar și vedem că sunt perioade mai mari de post în cursul anului bisericesc. Sunt în număr de patru și toate sunt rânduite de Biserică spre folosul creștinului.

Putem spune așa dacă ne referim la postul alimentar, adică renunțarea la mâncărurile de carne, lapte și ouă.

Putem spune și altfel: examenul acesta un pic mai greu durează toată viața și fiecare creștin conștientizează că săvârșirea faptei celei bune este cea mai mare jertfă adusă Bunului Dumnezeu. În virtutea libertății pe care o are, creștinul poate alege să săvârșească răul și atunci cade examenul acesta un pic mai greu. Dumnezeu cel iubitor, milostiv și drept oferă șansa reabilitării și iertării prin Sfânta Taină a Spovedaniei și Sfânta Taină a Împărtășaniei.

Postul – Naturalețe și bucurie

Creștinul luptă în primul rând cu slăbiciunile sale. Biruiește neputințele cu ajutorul rugăciunii și își oțelește voința cu ajutorul postului. Harul lui Dumnezeu vine și își face sălaș doar în inima creștinului luptător, care alungă gândurile urâte, care se înfrânează de la pornirile păcătoase și josnice și care vorbește cu iubire și bunătate, fiind iertător și mărinimos.

Cum reușește un creștin să postească ușor? Datorită lui Dumnezeu care pogoară Harul Său în inima curată și în mintea limpezită.

Să fim naturali când postim. Dacă e povară sau obligație, postul nu ne ajută cu nimic. A ne chinui în viața înseamnă să ne facem rău. Postul este în ființa noastră, trebuie doar să-l descoperim. E un mărgăritar care ne luminează viața pământească și ne duce la limanul luminos al Împărăției Cerurilor.

Haideți să ne folosim de voința noastră puternică și să scoatem din inima noastră cele bune. Să ajutăm postul care sălășluiește în noi să viețuiască cu tărie și cu bucurie. Să ne bucurăm postind că e spre sănătatea trupului și a sufletului.

Fiecare moment al vieții noastre să fie de bucurie – Postul este pecetea identității creștinului. Un creștin fără renunțare nu are cum să se mântuiască. De aceea să arătăm dragostea noastră față de Dumnezeu rugându-ne și postind.

Starea naturală a omului a fost în Rai starea de bucurie, comuniune și post.

Să ne străduim să rămânem în starea Raiului în viața noastră pământească și vom fi fericiți!

prof. Justinian-Remus A. Cojocar