Sf. Nicolae – mosul care ofera daruri si face minuni

În noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri la crestini. Când marele si binecredinciosul împarat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împarat al romanilor, au fost eliberati din legaturi toti cei închisi si, odata cu acestia, si Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu dupa multa vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat vede copiii care dorm si sunt cuminti, lasându-le în ghete dulciuri si alte daruri, însa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. În dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri în ghetute.

E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis în aceasta noapte începe din vechime. Se spune ca însusi Sfântul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducându-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa în care traiau cele trei surori era mai mult decât saraca. Tatal lor planuia sa-si vânda fetele, crezând ca astfel se va chivernisi. Plânsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe batrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curând.

La fel a facut Mosul si în urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata. Sfântul Nicolae a trait pe vremea împaratilor Diocletian si Maximian. Mai întâi a stralucit prin vietuire calugareasca; iar pentru viata lui îmbunatatita a fost facut arhiereu. Dar pentru ca sfântul propovaduia cu îndrazneala credinta în Hristos a fost prins de mai-marii cetatii, a fost batut si chinuit, apoi aruncat în temnita, împreuna cu alti parte si minunatul Nicolae. Sfântul Nicolae a facut multe minuni asa cum arata Istoria vietii sale.

A izbavit de la moarte pe trei barbati napastuiti pe nedrept. Pe când acestia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau sa fie omorâti si au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit si de binefacerile ce le facuse cu altii, cum izbavise de moarte pe alti trei barbati din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor si gata spre aparare, s-a aratat în vis împaratului si eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru ca a defaimat împaratului pe cei trei barbati, iar împaratului i-a aratat si i-a dovedit ca barbatii aceia sunt nevinovati si ca din pizma au fost pârâti ca au uneltit împotriva lui. Si asa i-a izbavit Sfântul Nicolae de la moarte. Pe lânga acestea a facut înca si alte minuni. A pastorit dumnezeieste poporul ortodox si ajungând la adânci batrâneti, s-a mutat catre Domnul. Dar Sfântul Nicolae nici dupa moarte nu si-a uitat turma sa. Ca în fiecare zi face cu îmbelsugare bine celor ce au nevoie si-i izbaveste de tot felul de primejdii si nevoi, Caci si acum, ca si atunci, Acelasi Dumnezeu lucreaza prin sfântul Sau minunile Sale cele fara de numar.