Suceava, impanzita de cersetori

Daca în intersectiile din orasele mari, cersetorii misuna printre masini, cu mâna întinsa, în Suceava sunt vazute, zilnic, persoane paralizate, în scaune cu rotile, sprijinite în cârje, si mame care poarta dupa ele copii cu biberoane goale în gura, cerând mila trecatorilor. Privirea ne este atrasa, uneori, de cartonul murdar pe care scrie cu litere de-o schioapa: „sunt paralizat”, „sunt muritor de foame”.

Trecatorii îi privesc, de multe ori cu îngaduinta, le dau un leu sau o placinta si trec mai departe. De cele mai multe ori, cersetorii se aseaza în puncte strategice: la intrarea în piete, lânga un magazin alimentar sau în apropierea chioscurilor de covrigi sau fornetti.

Pe strazile Sucevei întâlnim si tineri cu proteze la picioare, care nu pot sa munceasca si încearca sa obtina un venit din cersetorie.

Multi dintre ei nu spun nimic, ci pur si simplu îsi aseaza o cutie de carton lânga ei, stau cu privirea atintita în pamânt, iar trecatorii le arunca câte un ban.

Alti cersetori, mai vârstnici, se deplaseaza cu greu, sprijiniti în cârje, dar din loc în loc se opresc pentru a-si trage rasuflarea, dar si pentru a întinde discret o mâna, semn ca au nevoie de ajutor.

Mai sunt si tigancile din zona Autogarii Suceava, care daca nu te agreseaza cu întrebarea „nu vrei sa-ti ghicesc?”, atunci îti cer, cu siguranta, un leu. Este tributul pe care multi trecatori (în special femei) îl platesc pentru a fi lasate în pace de catre obraznicele tiganci.

Politistii comunitari, dar si patrulele IPJ Suceava le fac procese-verbale, pe cei care nu sunt din municipiul resedinta de judet îi trimit în localitatile de domiciliu, dar acestia se întorc din nou în oras, deoarece aici obtin mai multi bani, iar cersitul este un mod de a trai, un mod de a asigura mâncarea zilnica.