Judo : Remember de patru decenii pentru judo-ul sucevean și românesc

Judo-ul a fost prima ramură a artelor marțiale care a pătruns în peisajul sportului românesc, acum patru decenii luând ființă Federația Română de specialitate. De atunci și până în prezent nenumărați sportivi judoka au urcat pe podiumul de premiere aducând faimă României în cele mai tari competiții de pe mapamomd.

Dacă este să ne referim doar la ultima performanță realizată de Alina Dumitru, campioană olimpică în 2008 la Beijing și la faptul că președinte al Federației Internaționale de Judo este românul Marius Vizer, putem realiza valoarea școlii de judo românești. O contribuție deosebită la realizarea tuturor acestor performanțe a avut-o și școala de judo suceveană.
Începutul a fost unul destul de timid, în anul 1966 Mihai Airinei și Gheorghe Vasilaș încercând să facă cunoscută această artă marțială în Suceava sub îndrumarea medicului veterinar Mihai Alexandroaie. Primele mișcări din acest sport au fost cele din Ju – Jitsu, care apoi s-au transformat în cele de Judo, arta devenind metodă sau școală. Primii practicanți ai judo-ului au avut parte la începuturi, anul 1969, de bunăvoința profesorului Mihai Sprânceană de la Institutul Pedagogic Suceava care le-a permis acestora să facă antrenamente în sala instituției.

„Mi-aduc aminte și acum prima mea participare la Campionatele Naționale de judo pentru juniori din 1969. Am cerut sprijin organelor abilitate în acele vremuri pentru susținerea sportivă, dar am fost refuzați pentru că nimeni nu mai auzise de judo. Pentru că iubeam această ramură a artelor marțiale am încercat să facem tot posibilul pentru a ajunge să luptăm într-o competiție oficială. Împreună cu Gheorghe Vasilaș am reușit să ajungem la turneul bucureștean și să facem față acolo după ce am vândut cărți la anticariatul din capitală. Efortul făcut de noi ne-a fost răsplătit, eu reușind să câștig medalia de argint în limitele categoriei 75 de kilograme.

Odată cu această performanță am fost cooptat în lotul național unde mi-am desăvârșit pregătirea sub comanda unor valori în judo-ul românesc” a afirmat profesorul Mihai Airinei, șeful catedrei de educație fizică și sport din cadrul Colegiului Național „Petru Rareș” Suceava.
Prima apariție a judo-ului sucevean între centrele națioanale s-a produs în anul 1974, secția de judo luând ființă în cadrul Clubului Sportiv Școlar grație sprijinului acordat de profesorul Eugen Pleșca. După ce a fost multiplu medaliat în competițiile naționale și internaționale, Mihai Airinei a fost primul profesor care a încercat să creeze la Suceava o școală de judo.
Încercarea temerară a premergătorilor judo-ului sucevean Mihai Alexandroaie, Gheorghe Vasilaș (centura neagră 3 Dan), Mihai Airinei (centura neagră 3 dan), Cornel Brega, Cezar Munteanu, Micu Drescanu, Radu Pînzaru și Viorel Buhai a fost una reușită, timp de 10 ani 1974 – 1984, sportivii judoka suceveni reușind să cucerească 47 de medalii în competițiile naționale, 12 din acești sportivi fiind convocați la loturile naționale ale României.

Dintre cei care au urcat de-a lungul timpului pe podiumul de premiere al Campionatelor Naționale și Internaționale de judo îi putem aminti pe Mugurel Moraru, Gheorghe Senciuc, Dorin Cărpuș, Tiberiu Baia, Florin Lungu, Marius Stănilă, Marcel Mustea, Radu Pînzaru, frații Mînecan, Gheorghe Alexa, Dafin Mureșan, frații Lăcătuș și Hrișcă, Doru Breniuc, Cristi Ghețău și Cătălin Micu. Din păcate, secția de judo din cadrul CSȘ Suceava a dispărut în mod nefericit în perioada în care director a fost Gheorghe Rusu, iar inspector școlar de specialitate regretatul Gheorghe Moga.

„Păcat de momentul în care judo-ul nu a fost înțeles de cei care ar fi trebuit să o facă aici la Suceava”, spune Mihai Airinei. Au trebuit să treacă apoi nu mai puțin de 16 ani pentru ca la Gura Humorului să ia ființă o secție de judo sub îndrumarea profesorilor Mihai Airinei și Mihai Ciocoiu, secția care a început să producă valori în judo-ul românesc. „Ar fi frumos ca artele marțiale să aibă posibilitatea de a pătrunde în rândul elevilor și a cluburilor școlare, Qwan-Ki-Do-ul reușind în mare parte să se facă iubit de tânăra generație” a afirmat profesorul Mihai Airinei.

Dovada valorii judo-ului sucevean a fost confirmată și de festivitățile organizate la București cu prilejul sărbătoririi a 40 de ani de la înființarea Federației Române de Judo. Cei care au prins momentele de pionerat în judo-ul românesc au avut ocazia să se întâlnească cu cei care scriu istoria sportului în acest moment începând cu Alina Dumitru, Marius Vizer, Octavian Belu, Mariana Bitang, Mircea Sandu sau Ionuț Lupescu, dar și cu adevărate legende în judo cum ar fi Mihai Botez și Florentin Marinescu.
Un remember, de această dată la nivel local a avut loc în aceste ultime zile din 2008 la Suceava acolo unde au fost prezenți Gheorghe Vasilaș, Mihai Airinei, Cornel Brega, Cezar Munteanu, lipsind din păcate Micu Drescanu, Radu Pînzaru și Mihai Alexandroaie, cei care au făcut parte din prima echipă de judo a Sucevei care a concurat pentru promovarea în Divizia A.

Amintirile de aur ale celor care au fost premergătorii judo-ului la Suceava au început cu momentul emoționant al întâlnirii cu Mihai Botez. Cel mai bătrân judoka în viață, 86 de ani, acesta realizând o demonstrație de kata la această vârstă fiind premiat în urma unei ceremonii extraordinare de maestrul Tong, fondator al stilului Qwan-Ki-Do. Nu mai prejos a fost întâlnirea cu Florentin Marinescu, actualul președinte al Federației Române de Arte marțiale, fost șef al gărzii personale a lui Nicu Ceaușescu, promotor al strechingului în România, antrenor cu pregătirea fizică a clubului Steaua în perioada de glorie 1986 și mai apoi antrenor cu pregătirea fizică al echipei de rugby a Franței.
De la rememorările de nivel național, să zicem, s-a trecut la amintiri din cantonamentele de acum patru decenii.

„Îmi aduc și acum aminte de defilarea de la 23 august 1969 când am apărut în coloană în chimonouri și desculți, oficialitățile din acele vremuri oferindu-se imediat să ne cumpere teniși. Îi țin minte și acum pe toți colegii mei de echipă, cel mai haios fiind Ioan Zamfirache, un munte de om care a reușit să rupă un chimono original făcut în „bob de orez original” lucru absolut incredibil.
Mă bucură întâlnirea cu prietenii și colegii mei din acest sfârșit de an și sper să ne întâlnim și anii ce vor urma să rememorăm momentele bune din judo-ul sucevean și să-i cinstim pe cei care au practicat acest sport și nu mai sunt printre noi. Judo-ul se bazează pe respect, pe respectul față de profesor, față de adversar, față de locul de muncă, de echipamentul și nu în ultimul rând față de sine.

Este păcat că această ramură a artelor marțiale, la fel ca și celelalte de altfel, nu sunt mai mult promovate de cei care au această posibilitate. Pe lângă faptul că aceste sporturi modelează personalitatea tinerilor, ele te învață și lucruri deosebit de utile în viață. Și-acum îmi aduc aminte de stagiile pe care le-am făcut cu maeștrii Matusaka, Fujita și Han Cian Hi unde am învățat tehnici de kuatsu (resuscitare).
„Sper că judo-ul va reînvia la Suceava, pentru că merită acest lucru la fel ca și toate celelalte arte marțiale” a declarat în final profesorul Mihai Airinei.