Preotul Mihai Valică îi explică lui Emil Ursu de ce Cazinoul din Vatra Dornei este de acum Palatul Dornelor: Din punct de vedere canonic-pastoral este o mare sminteală pentru Biserică denumirea de cazinou chiar dacă din punct de vedere al marketingului turistic este profitabilă

Preotul profesor doctor docent Mihai Valică a transmis redacției News Bucovina un drept la replică directorului Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, în care îi explică acestuia că Palatul Dornelor este o titulatură corectă pentru clădirea cunoscută drept „Cazinoul Băilor”, subliniind că doar comuniștii au trecut-o drept cazinou sau club, tocmai pentru a ține Biserica departe de trecutul ei „opulent și dezmățat”.

Vă prezentăm integral dreptul la replică transmis de pr. prof. dr. docent Mihai Valică:

„Stimați jurnaliști și reporteri, mult stimate Domnule Dr. Constantin-Emil URSU, directorul Muzeului Național al Bucovinei,

               Pentru că mi-ați pomenit numele în publicația menționată mai sus, mă simt obligat să fac unele precizări, cu tot respectul și buna cuviință: 

               1. Afirmația Dv. că „inițial Cazinoul Băilor” a fost de la început numit așa este o mare eroare. Din absolut toate documentele originale pe care le dețin (peste 650 de fotografii, schițe și grafice), privind Fondul Bisericesc, nu există măcar un singur document sau o fotografie cu denumirea de „Das Kasino”, cum se spune corect în limba germană, ci apare termenul de „Curhausgebeude” (clădire de tratament balnear), scris într-o germană austriacă de limbaj colocvial (Umgangssprache), în loc de „Das Kurhausgebäude”! (Vedeți noul Album alcătuit de Cornel RUSAN, Vatra Dornei de altădată, în imagini, Ed. Karina, Deva, 2021, pp. 118). Greșeli gramaticale se întâmplă și la case mari! „Cazinoul” era inclus cu numele generic de „Anlage”, adică făcând parte din stabilimentul balnear, ca oricare anexă, chiar dacă trona în mijlocul proiectului.

               Cazinoul din Baden Baden din Germania s-a numit, din momentul proiectării, Das Kasino”, sau cu excepție „Das Casino”, întrucât a fost conceput de arhitecții francezi și deschis publicului în anul 1748. Deci, nu există termeni de comparație cu actualul Palat al Dornelor, decât din punct de vedere arhitectural, nu și cu scopul și destinația lui, deoarece a fost construit de o Fundație Ortodoxă, respectiv Fondul Bisericesc, care respecta morala creștină.

               Afirmați că, timp de 105 ani (1918-2023), s-a menținut denumirea de „Cazinou”. Întrebare:  până la Marea Unire din 1918, cum s-a numit? În documentele originale scrie că s-a numit „Pavilionul central al băilor” (Hauptkurhausgebäude), adică centrul balnear principal unde se petrecea timpul liber cu diferite activități socio-culturale: spectacole, muzică selectă, teatru, cafenele literare, bibliotecă etc. Aici era recepția stabilimentului balnear, de unde se direcționau cei veniți pentru tratamentul balnear (după anul 1899), spre clădirea numită „Colonada”, inscripționată „Qui si sana” (numită de dorneni Policlinica Veche), apoi repartizați spre cele 14 vile balneare de cazare ale Fondului Bisericesc, așa cum afirmă, în cunoștință de cauză și D-na fostă bibliotecară Rodica ULEA. Doamna ULEA precizează faptul că, chiar tovarășii comuniști, „numeau oficial clădirea, Clubul Stațiunii Balneare […], subordonat Comitetului Raional de Partid pentru Cultură și Artă, Vatra Dornei și era un loc cultural de elită”. 

               Cert este faptul că, abia după 1945 și după naționalizarea din 1949, s-a folosit insistent și cu insinuare proletară, denumirea de „Cazinou” sau „Club”, tocmai pentru a ține Biserica departe de trecutul ei „opulent și dezmățat”! 

               2.  „[…] evenimentele istorice care au contribuit la prestigiul clădirii, precum mutarea guvernului Bucovinei în Pavilionul de cură și Hotelul balnear I în perioada 1914-1916 […]”, menționate în articolul Dv. sunt adevărate, însă, hilare, întrucât chiar acest refugiu guvernamental, precum și alte evenimente istorice nu justifică schimbarea numelui în „Cazinou”, care deturnează sensul inițial al destinației lui, falsifică istoria și provoacă mari confuzii în rândul credincioșilor.

               Este cunoscut faptul că mulți credincioși au interpelat pe IPS Arhiepiscop CALINIC, reproșându-i: cum de și-a permis să sfințească un Cazinou! Sper că, măcar în acest context pastoral delicat și jenant pentru Biserică, veți înțelege demersul meu de a reveni la istoria adevărată și la evitarea folosirii denumirii de „Cazinou”. 

               Chiar dacă din punct de vedere al marketingului turistic este profitabilă denumirea, cum foarte bine argumentați în articolele Dv, însă, din punct de vedere canonic-pastoral este o mare sminteală pentru Biserică. Denumirea de „Cazinou”, cu toate falsurile și erorile istoriei, ar fi fost potrivită, doar, dacă rămânea mai departe în proprietatea Statului sau a vreunei entități private sau civile. 

               Pentru mine, personal, este o mare dilemă, cum Dv. un creștin ortodox practicant și cu o  pregătire profesională de excepție, motiv pentru care ați și fost onorat cu diverse distincții academice și ecleziale, puneți accentul pe aspectul strict de cutumă locală și proletară, privind denumirea de „Cazinou” și nu țineți cont de aspectul canonic – pastoral, pe care proprietarul de drept îl invocă, numind acest minunat edificiu: „Centru Muzeal și Multicultural – Palatul Dornelor”. Nimic mai potrivit, firesc, frumos și nobil, ce sugerează faptul că aici nu se va juca nici barbut, nici păcănele sau biliard, nici ruletă sau poker, și nu se vor ține nici concerte de rock, manele sau alte activități incompatibile cu morala creștină.

               3. Faceți „referire la prezența clădirii în Lista Monumentelor Istorice cu denumirea „Cazinoul Băilor”, subliniind faptul că schimbarea denumirii nu poate fi făcută ușor, indiferent de proprietar”. Această afirmație este falsă și deosebită de gravă din punct de vedere al dezinformării opiniei publice, întrucât nu s-a cerut schimbarea indicativului SV-II-m-A-05670, din Poziția 457, din Lista Monumentelor Istorice, ce reprezintă CNP-ul clădirii. Poate să rămână cu această denumire, până la sfârșitul veacurilor, ba dimpotrivă întărește faptul istoric, că patrimoniul Fondului Bisericesc a fost jefuit prin naționalizare de Statul Român, în 1949, așa cum scrie în fundamentarea fișei de indicativ.

               Biserica ar putea să facă demersurile legale la Secretariatul de Stat pentru Culte, pentru a se reveni la denumirea istorică, dată inițial de proprietarul clădirii și nicidecum de „deontologii” și secularizații vremurilor trecute și prezente. În plus, Declarația de Angajament nu interzice schimbarea numelui clădirii, iar în Programul Operațional Regional 2014 – 2020, în Ghidul Solicitantului POR/2016/5/5.1/1, la punctul 4.2.2. se cere doar păstrarea destinației pe o perioadă de 5 ani. 

               Nu aș dori să amintesc, decât în treacăt, dubla măsură folosită de Dv., prin faptul că direcțiunea Muzeului Bucovinei din Suceava, și-a permis în mod abuziv, în anul 2015, când a renovat clădirea, să înlocuiască, cu toată opoziția universitarilor și a oamenilor de cultură, stema Moldovei, pusă cu jertfă de sânge în 1918, cu stema austro-ungară a vulturului bicefal (!), contrar Constituției și art. 22, 23 și 24 din Legea 75/1994, care la art. 24, litera l, prevede amenzi usturătoare. Voi reveni cu amănunte, în următoarele articole, la rubrica: „Drept la replică”.

               4. Referitor la afirmația Dv. că fac confuzie „între secularizarea specifică secolului XIX și naționalizarea specifică secolului XX”, vă recomand, să citiți tot textul, în contextul lui explicit. „Secularizare” vine de la latinescul „secullum” și înseamnă trecerea unui imobil sau mobil din patrimoniul sacru al Bisericii, în patrimoniul „secolului”, adică al statului potrivnic Bisericii, cum a fost în timpul lui Cuza. „Naționalizarea” este termenul folosit de bolșevici, pentru a fura din averea Bisericii. Numitorul comun al acestor jefuitori este faptul că ambii deposedează bunurile Bisericii!

               5. Eu am scris că, din 11 August 1883, când Împăratul Franz Joseph își dă acordul pentru construirea stabilimentului balnear și până la inaugurarea lui pe data de 10 Iulie 1899, a durat 16 ani. În acest sens, am trimis, spre documentare, la redacție 12 fotocopii, etapă cu etapă, din arhiva oficială, însă, din păcate, în ziar au apărut doar două. Poate de aici ați tras unele concluzii greșite, privind articolul meu, ca drept la replică.

               6. În final, aș dori să vă invit, cu tot respectul și prețuirea mea, să vă reconsiderați opțiunea, privind insistența Dv. de a recomanda numele de „Cazinou”, total nepotrivit, unui obiectiv cu caracter cultural – duhovnicesc, care aparține de drept și legal Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu care ați colaborat atâția ani, în mod civilizat și onorabil.

               Vă urez un post cu folos și sfintele sărbători, închinate Nașterii, punerii Numelui și a Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, să le petreceți în pace, dragoste și cu multe bucurii duhovnicești, alături de cei dragi!

Pr. Prof. Dr. Docent Mihai VALICĂ