COPILUL VOSTRU NU TREBUIE SA FIE IDEAL!

Chiar daca  v-ati dori enorm acest lucru, copilul vostru  nu are sanse sa fie ideal, dupa cum nici voi nu puteti  fi! Abandonati ideea de a va vedea într-o lumina ideala! Va asigur ca va veti simti mai bine!

Înca de mic, dupa  unii parinti ,copilul ar trebui sa fie cu un nivel  înalt de inteligenta, stapân pe sine, sa asimileze usor cunostintele. Majoritatea parintilor au asemenea viziuni, chiar daca multi nu recunosc. Nu recunoastem ca nu reusim sa acceptam defectele si limitele copiilor nostri, ca ne irita slabiciunile lor, pe care nu le acceptam nici în cazul nostru. Cream, asadar, viziuni ideale, liste de asteptari. Preconizam ca fiul sau fiica noastra ar trebui sa fie „într-un fel anume”, ca ar trebui sa realizeze ceva ce noi nu am reusit.

În realitate, însa, se întâmpla altceva: „copilul este asa cum l-a înzestrat Dumnezeu!”, cu calitati si defecte. Exista zone în care puteti interveni ca adulti, dar altele, a caror schimbare depaseste sfera posibilitatilor. De exemplu, forta sau ritmul de lucru al sistemului nervos nu tin de influenta voastra si nu putem neglija nici zestrea genetica. De aceea, pentru a nu  va afecta pe voi si pe copii, acceptati-le calitatile si slabiciunile, la fel cum ati dori ca oamenii care va iubesc sa le accepte pe ale voastre!

„Analiza permanenta a greselilor aproapelui nostru îl face pe om sa devina posomorât, marginit, suspicios”, spunea R. Tagore.

Ne iubim pur si simplu copiii pentru ca exista, fiindca suntem parintii lor, pentru ca ne bucura fericirea lor, iar Dumnezeu ni i-a încredintat. Nu trebuie sa fie ideali pentru a-i iubi! Nu-i înteleg pe acei parinti care nu le dau o sansa copiilor prin iertare. V-ati gândit vreodata ce înseamna iertarea? Înseamna sa renunti la recompensa pentru o nedreptate traita. Trebuie  sa învatam sa acceptam  scuzele, spunând cât ne simtim de afectati, cât de mult ne doare atunci când cei dragi gresesc, altfel ne vom împovara , ne vom lipsi de degajare, de spontaneitate.

Sa încercam sa ne vindecam în relatia cu copiii nostri , renuntând la recompense, însa acest lucru se poate aplica în toate întâlnirile  cu oamenii din jurul nostru. Doar asa vom fi liberi absolut! Stiu ca e greu de înteles si aplicat, ca avem nevoie de o deplina maturitate si de multa dragoste, dar merita sa aveti parte de asa ceva, va asigur!

Delia Dragan

Profesor psihopedagog

Liceul Teoretic „Ion Luca” -Vatra-Dornei