Iubirea, intre sentiment nobil si sacrificiu total

Iubirea este un sentiment pe care toata lumea îl doreste. Îl cautam o viata întreaga, dar rareori avem parte de el atât cât am dori. Este un bun la care râvnim si oricât am obtine, tindem spre mai mult. Ea ne face sa traim bucurii si placeri de o intensitate inegalabila, si, de aceea când o traim pentru prima data, ne ramâne în suflet pentru toata viata. Ne provoaca însa si cele mai dureroase stari. În numele ei, unii se sinucid, altii sunt capabili sa ucida. Este atât de prezenta în constiinta noastra, încât nu exista, poate nici un alt sentiment caruia sa-i fi fost închinate mai multe versuri, cântece sau romane.

Iubirea are o putere uriasa, dar schimbatoare, ne poate face foarte buni, dar ne poate impinge si la ceea ce e mai rau. Pe scurt, este unul dintre cele mai enigmatice fenomene din lume. Cel mai frecvent, oamenii sunt tulburati de problemele vietii lor sentimentale, sunt deprimati, furiosi, anxiosi, gelosi sau excesiv de pasivi. Cauzele care stau la originea acestor stari psihice sunt legate uneori de cariera lor, de educarea copiilor sau, eventual de greutati financiare. Dar singurele situatii de viata care precipita, în cele mai multe cazuri, aceste stari emotionale sunt, în mod evident, casnicia nereusita sau o problema sentimentala. Este timpul ca oamenii sa-si dea seama ce loc revine dragostei printre motivatiile umane majore.

Psihologul Abraham Maslow, care a elaborat o teorie a motivatiilor, considera ca oamenii sunt dirijati, în principal de cinci motivatii. Motivatiile primare sunt cele mai puternice (nevoi fiziologice si nevoi de protectie); dupa satisfacerea lor rezonabila, ei se orienteaza catre motivatii superioare (nevoia de apartenenta si iubire, nevoia de consideratie si nevoia de autorealizare), pâna ce se ajunge la vârful piramidei. Oamenii asteapta de la ceilalti afectiune si camaraderie, ca sa-si satisfaca apetitul sexual. Nevoia de iubire este doar o treapta în dezvoltarea noastra spre motivatii superioare-nevoia de a fi stimati si de a ne realiza. De ce într-o relatie de cuplu se ajunge  în impas, iar partenerii se simt înfrânti si disperati?Raspunsul consta în faptul ca, de cele mai multe ori, cei în cauza n-au sesizat cât de important este pentru ei sa-si gaseasca întotdeauna o satisfactie în relatia lor. Multi dintre noi am fost învatati ani de-a rândul sa dam cât mai mult în dragoste, întrucât, cu cât iubim mai mult pe cineva, cu atât mai mult vom fi si noi iubiti. Într-adevar, daca sunt satisfacute concomitent dorintele si nevoile noastre, atunci totul este perfect. Dar daca unul se sacrifica tot timpul si nu primeste nimic în schimb, atunci relatia de cuplu va fi expusa la mari pericole. Pasivitatea excesiva, ca si iubirea excesiva creeaza o stare de stres.

Femeia a fost învatata, în general, sa se supuna vointei barbatului si sa considere preocuparile acestuia prioritare fata de ale ei. Ca urmare, ea se subordoneaza intereselor barbatului, ceea ce în casnicie va atrage dupa sine aparitia inevitabila a unui antagonism între ea si el. Exemplul cel mai edificator este însusi actul sexual. Daca femeia se concentreaza tot timpul  doar asupra placerii partenerului, atunci, probabil nu va mai atinge placerea sexuala. În schimb, daca va sti sa se concentreze asupra placerii sexuale a amândurora, totul va functiona excelent. Cel care pune pe primul plan, ca o obsesie, dorinta ca celalalt sa se simta bine, mai devreme sau mai târziu, va deveni gelos si posesiv. În loc sa-si asigure unul altuia libertatea, ceea ce contribuie în mod real la consolidarea dragostei, acestia mai degraba o suprima, privându-se astfel, de acest sentiment extraordinar. O relatie de cuplu nu se poate baza pe sacrificiul mutual. Daca punem în balanta cât ofera unul si cât asteapta sa primeasca celalalt, importanta este nu cantitatea, ci modul în care se apreciaza si se evalueaza ceea ce se primeste. În concluzie, va rog sa reflectati asupra relatiei de cuplu, sa-i acordati partenerului toata atentia dumneavoastra si, în acelasi timp sa-i recunoasteti meritele cu toata sinceritatea!Din celalalt unghi, nu va neglijati propriile sentimente, trairi si dorinte.