Duminica Floriilor – Invierea lui Lazar

Minunea învierii lui Lazar a uluit cetatea Ierusalimului, a declansat un entuziasm rascolitor si i-a determinat pe fruntasii iudeilor sa hotarasca grabnic uciderea Mântuitorului. Iisus a plecat din cetatea Ierusalimului,    într-un tinut aproape pustiu, în cetatea Efraim, o cetate de refugiu. Cu sase zile înainte de Paste, Mântuitorul a revenit în Betania împreuna cu Apostolii Sai. La aflarea vestii ca Iisus vine la Ierusalim, i-a iesit în întâmpinare o mare multime de oameni dornici sa-L vada împreuna cu Lazar cel înviat. În mijlocul unei mari multimi, Iisus sedea pe mânzul unei magarite. Oamenii au alcatuit o procesiune mareata si L-au însotit peste Muntele Maslinilor si peste Valea Chedronului în strigate de mare bucurie. Multi dintre ei Îi asterneau hainele în cale, iar altii purtau ramuri de finic, mirt si salcie. Nu cu mult înainte îl înviase pe Lazar. Se cauta o explicatie a aparitiei acestui profet. Se descoperea ca era urmas al regelui David. Aparent, era o zi a triumfului, dar nu a triumfului pe care îl dorea Iisus. El ar fi dorit sa triumfe asupra inimilor oamenilor. I se facea acum, la intrarea în Ierusalim, o primire de fals profet. Visul tuturor era eliberarea de romani, de stapânitorii straini. Ei  L-au primit pe Iisus ca pe unul care, fiind din neamul lui David si întrând în Ierusalim, trebuia sa se proclame rege, sa-i elibereze în sfârsit de sub stapânirea romanilor. Era exact ceea ce nu gândea Mântuitorul.