Euro 2008 – flash : Legendele Grupei B

Austria – Herbert Prohaska

Reprezentantul uneia dintre gazdele Euro 2008, Austria, a fost desemnat Herbert Prohaska. Nascut pe 8 august 1955, în Viena, Herbert Prohaska a facut istorie la Austria Viena, cucerind 7 titluri de campion (1976, 1978,1979,1980,1984,1985,1986) si patru Cupe ale Austriei (1974,1977,1980,1986). În Italia, Prohaska a impresionat în tricoul Romei, cu care a câstigat campionatul (1983). Anterior, trecuse si pe la Inter Milano, cucerind o Cupa a Italiei (1982). Herbert Prohaska a mai participat si la doua Campionate Mondiale, cel din Argentina (1978) si Spania (1982).

Presedintele Federatiei de Fotbal austriece, Friedrich Stickler, a argumentat decizia de a-l alege pe Prohaska port-drapel al reprezentativei “Tarii Valsului” la Euro 2008: “Herbert Prohaska a devenit înteleptul fotbalului austriac. Nu doar ca a obtinut de-a lungul carierei de jucator rezultate senzationale în campionatele Austriei si Italiei, dar a fost respectat si ca tehnician, înainte de a alege sa devina comentator de televiziune. De aceea l-au votat toti jurnalistii austrieci”.

Privind consideratiile, Prohaska a ramas modest: “Nu ma vad ca fiind cel mai bun fotbalist austriac al ultimilor 50 de ani. Cred ca a contat foarte mult faptul ca am stat la echipa nationala timp îndelungat, atât ca jucator, cât si ca antrenor. Este o mare onoare pentru mine. Sunt mândru ca Austria a dat multi fotbalisti valorosi, precum Hans Krankl, Toni Polster sau Bruno Pezzey, alaturi de care am jucat si care poate ar fi fost mai demni decât mine sa ne reprezinte tara. Am fost norocos sa joc într-o mare echipa, care mi-a permis sa practic cel mai bun fotbal”.

Ca antrenor, Prohaska a cucerit doua campionate cu Austria Viena (1991, 1992) si doua Cupe ale Austriei cu aceeasi echipa. Pe banca nationalei Austriei nu a mai avut însa aceleasi succese ca în fotbalul de club. În 1998, a reusit calificarea la turneul final din Franta, însa înfrângerea din preliminariile lui Euro 2000, 0-9 cu Spania, i-a fost fatala lui Prohaska, acesta demisionând.

În prezent, Herbert Prohaska este cel mai cunoscut comentator TV din Austria, ocupându-se totodata si cu cresterea tinerilor talentati din ligile inferioare austriece. 

Croatia – Davor Suker

Cosmarul României la Mondialul din 1998, Davor Suker, a fost ales cel mai reprezentativ fotbalist croat de catre forul national al tarii sale. Nascut pe 1 ianuarie 1968, în Osijek, Davor Suker si-a câstigat de-a lungul carierei titulatura de cel mai bun atacant din istoria fotbalului croat. Fosta glorie a facut parte din cea mai buna “nationala” a tarii de pe malul Adriaticii, jucând alaturi de valori internationale precum Robert Prosinecki, Zvonimir Boban, Ivica Vlaovic sau Aliosa Asanovic. Suker a debutat în fotbal la echipa din orasul natal, NK Osijek, pentru care a marcat 40 de goluri în 91 de partide. La vârsta de 21 de ani, Dinamo Zagreb l-a transferat pe promitatorul tânar, propunându-l fotbalului de înalt nivel. Davor era în 1987 om de baza în “nationala” U21 a Iugoslaviei, tara nedivizata la acea vreme, cu care a câstigat un Campionat Mondial de Tineret, reusind sase goluri. Dupa doi ani prolifici la Zagreb, Suker a simtit nevoia unei noi provocari. FC Sevilla a fost prima echipa din strainatate care l-a ochit, aducându-l în Spania în 1991. Nici în Peninsula Iberica atacantul nu si-a gasit rival în apararile adverse. În cinci ani petrecuti pe “Sanchez Pizjuan” a marcat de 76 de ori, o cifra remarcabila si atractiva pentru cei de la Real Madrid, care i-au facut “mutatia” pe “Bernabeu” în 1996. La primul sezon în capitala Spaniei, Davor a facut o data în plus demonstratia valorii si eficacitatii sale, înscriind de 24 de ori în 38 de jocuri. “Cele mai bune momente din cariera le-am trait la Madrid. Am avut parte de cel mai frumos oras în care am locuit vreodata, cea mai buna echipa la care am jucat si cele mai mari performante pe care le-am obtinut în cariera de jucator”, spune fostul atacant croat. În cei trei ani ca jucator al madrilenilor, Suker a avut onoarea de a cuceri trofeul suprem inter-cluburi, Liga Campionilor, în 1998, în finala cu Juventus Torino de pe “Amsterdam ArenA”.

Dupa aventura de la Real Madrid (114 goluri în 239 de meciuri), Davor Suker a fost pasager în Premier League, unde a evoluat la Arsenal si West Ham United, ajungând în cele din urma în Germania, la TSV Munchen 1860, de unde s-a si retras din activitate. La gruparea bavareza, croatul a marcat si golul cu numarul 200 din istoria reusitelor sale în campionatele Europei.

Performanta cea mai remarcabila din cariera lui Davor Suker ramâne însa medalia de bronz obtinuta cu Croatia la Cupa Mondiala din Franta 1998, când a iesit golgheterul competitiei, cu 6 goluri, cucerind si Gheata de Aur. “Locul 3 de la Mondialul francez m-a facut sa ma simt ca un adevarat campion, însa, daca as fi putut, as fi dat Gheata de Aur cucerita la finalul acelui turneu, pentru un titlu suprem”.

În 2003, Pele l-a numit pe Suker în galeria celor mai buni 125 fotbalisti în viata din întreaga lume, distinctie obtinuta în premiera de un jucator croat.

Astazi, Davor Suker se ocupa în paralel de activitatea de impresar, dar si de cea de conducator al unei academii de fotbal. Desemnat si Jucatorul de Aur al Croatiei, Suker savureaza din plin succesele obtinute în cei 19 ani de cariera, cautând totodata se descopere si primul tânar jucator care sa-i calce pe urme. O misiune dificila, având în vedere ca a fost cel mai bun!  

Germania – Fritz Walter

Germanii si-au ales favoritul care sa-i reprezinte în galeria valorilor la Euro 2008. Si au avut de unde alege, având în vedere istoria încarcata de trofee si mari echipe a Manschaft-ului. Numele sau: Fritz Walter.

Fritz Walter a aparat în cariera culorile unui singur club, Kaiserslautern, facându-si debutul în fotbalul mare la vârsta de 17 ani. A marcat o “dubla” la debutul în nationala, doi ani mai târziu. În 1954, a fost capitanul care a condus Germania de Vest catre cucerirea primului trofeu mondial din istorie, în finala cu Ungaria (3-2), de la CM din Elvetia. Iar daca Germania nu ar fi fost exclusa din competitiile europene (1942-1950) din pricina conjuncturii create de cel de-al doilea Razboi Mondial, cu siguranta ar fi devenit primul jucator neamt care ar fi atins cota celor 100 de selectii în echipa nationala.

Walter a fost un fotbalist cu calitati deosebite, excelentul sau control asupra balonului ajutându-l sa fie mai mereu cu doi pasi înaintea adversarului. Daca la început parea mai degraba tipul golgheterului înnascut, “Friedrich”, asa cum îl alintau colegii, a devenit odata cu trecerea timpului un playmaker desavârsit, abilitatea sa de a citi jocul fiind determinanta în acest sens. Desi nu era un bun orator, cuvântul sau avea greutate în vestiarul nationalei Germaniei de Vest. Mai mult, tehnicianul “Manschaft-ului” de la acea vreme, Sepp Herberger, îl considera pe Walter mâna sa dreapta, sfatuindu-se cu acesta ore în sir asupra tacticilor de joc din partidele urmatoare. Cei doi ajunsesera chiar sa se înteleaga doar din priviri în timpul meciurilor, greselile din teren fiind corectate imediat de autoritarul Fritz Walter, dirijat de pe margine de Herberger.

Spre sfârsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, Fritz Walter a simtit pe propria piele duritatea vremurilor, fiind luat prizonier de catre armata sovietica si tinut în detentie la granita româno-rusa. Talentul sau imens i-a facut însa “sederea” mai usoara, Walter jucând periodic în partide de fotbal care îi opuneau pe gardieni si prizonieri. Observându-i calitatile, gardienii l-au asimilat în “selectionata” lor pentru partidele cu alte echipe rusesti. Atunci când tabara militara a fost dezafectata iar detinutii urmau a fi deportati în Rusia, comandantul unitatii a gasit îndurare pentru Walter, lasându-l sa se întoarca în Germania sub pretextul ca provine din Kaiserslautern, oras aflat sub ocupatie franceza.

Fritz Walter decisese sa se retraga din activitate în 1952, la vârsta de 32 de ani, însa tehnicianul Herberger a reusit sa-l înduplece sa mai continue câtiva ani la nationala. Alegere înteleapta, deoarece în 1954, Germania de Vest a cucerit prima Cupa Mondiala din istorie, sub bagheta lui Walter, dirijorul din teren. Ungaria era la acea vreme favorita, dupa ce depasise chiar Germania de Vest cu 8-3, în prima faza a turneului. Scorul în finala de la Berna a fost întâi 2-0 pentru maghiari, dupa care nemtii au revenit si au câstigat cu 3-2. Walter a vrut sa îsi agate ghetele în cui în alte doua rânduri, însa tot a mai prins un turneu final de Campionat Mondial, cel din Suedia 1958. O accidentare suferita într-un meci cu tara gazda l-a obligat sa puna totusi capat carierei internationale, încheiata cu un bilant de 61 de selectii si 33 de goluri. De asemenea, în 1959 a evoluat pentru ultima oara si în tricoul lui Kaiserslautern, echipa cu care a cucerit doua titluri (1951, 1953).

Pâna la moartea sa, în 2002, Fritz Walter a avut o activitate bogata în cadrul Fundatiei Sepp Herberger, vizitând mai multe penitenciare si promovând aici fotbalul, dorind sa aduca astfel un omagiu sportului care l-a ajutat sa scape din lagarele comuniste. 

Polonia – Wladimierz Lubansky

Wladimierz Lubansky, un nume care conteaza mult pentru polonezi, a fost desemnat sa reprezinte Polonia între valorile alese de celelalte 15 reprezentative sa figureze pe tabloul de onoare al Euro 2008.

Lubansky a debutat în fotbal la PA Nowa Gliwice, dar si-a petrecut cea mai mare parte a carierei la Gornik Zabrze, cu care a cucerit sapte campionate si patru titluri consecutive de golgheter al primei ligi poloneze, un record înca nedoborât.

Wladimierz Lubansky a facut parte din marea echipa a lui Gornik Zabrze, singura echipa poloneza care a atins vreodata o finala de cupa europeana. În 1970, Gornik a întâlnit în ultimul act al Cupei Cupelor pe Manchester City, dar în ciuda înfrângerii (1-2), Lubansky a iesit cel mai bun marcator al competitiei, cu 7 reusite.

Doi ani mai târziu, în 1972, Polonia a cucerit titlul olimpic la Munchen în fata Ungariei (2-1), Lubansky fiind capitanul glorioasei generatii a “lesilor”.

În timpul unui meci de calificare cu Anglia, contând pentru preliminariile CM 1974, Lubansky a fost accidentat grav de Roy McFarland, fiind aproape de a pune punct carierei sportive la acea vreme. Dupa acel moment, polonezul nu a mai fost acelasi, evolutiile sale fiind sensibil mai slabe fata de cele dinaintea jocului fatidic cu reprezentativa Albionului.

În 1975, din cauza accidentarii, lui Lubansky i s-a permis sa evolueze în strainatate, la Lokeren, desi regulile comuniste nu permiteau unui jucator sub vârsta de 28 de ani ori prea valoros sa paraseasca întrecerea interna. De altfel, Wladimierz Lubansky si-a agatat ghetele în cui în Belgia, unde se afla si în prezent, lucrând ca antrenor de atacanti la clubul adoptiv, Lokeren.

Imaginea glorioasa a lui Lubansky este însa ilustrata cel mai bine de o alta fosta mare valoare a fotbalului polonez, mult mai cunoscutul Gregorz Lato: “Wladimierz a fost cel mai talentat fotbalist pe care l-a dat Polonia, dar si cel mai ghinionist. Atât ca jucator, cât si ca om, el a fost respectat de toata lumea, pe oriunde a trecut”.