Intră acum și în grupul de
Karel Bruckner – Cehia
O figura emblematica a fotbalului din tara sa, Karel Bruckner are una dintre cele mai interesante povesti de viata dintre toti tehnicienii prezenti la Euro. Chiar daca nu s-a remarcat în timpul carierei de jucator, Bruckner s-a revansat mai târziu, când a impresionat ca antrenor al formatiei Sigma Olomouc.
Calificarea echipei cehe în “sferturile” Cupei UEFA din sezonul ‘91/’92, unde a fost eliminata greu de marele Real Madrid, si pozitia secunda ocupata în campionat 4 ani mai târziu, i-au convins pe oficialii federatiei de la Praga ca locul lui Bruckner este în structurile forului de pe Vltava. Angajat mai întâi ca antrenor al nationalei de tineret, tehnicianul poreclit “Kleki Petra” (personaj popular dintr-un show al televiziunii cehe) a semnat în 2002 un contract valabil 4 ani pentru a pregati nationala lui Koller, Rosicky sau Galasek.
Un turneu final extraordinar, un joc încântator si câstigarea titlului neoficial de “Cea mai frumoasa echipa de la Euro 2004”. Acestia sunt factorii care au contribuit la reflectarea unei imagini foarte bune a batrânului Bruckner în mass-media internationala. A urmat Campionatul Mondial din 2006, unul care a ridicat chiar problema demiterii antrenorului în vârsta de 68 de ani. Federatia a trecut peste contraperformanta si i-a prelungit angajamentul, neglijând atacurile presei. Urmarea? Prezenta la înca un mare eveniment al fotbalului european si promisiunea ca Baros, Koller ori Petr Cech vor face totul pentru a reedita parcursul din urma cu 4 ani.
Fatih Terim – Turcia
“Împaratul”. Asta este pentru turci Fatih Terim. Tehnicianul care a reusit sa câstige Cupa UEFA cu Galatasaray în 2000 este privit ca un adevarat erou în Tara Semilunei. Nici nu-i de mirare, având în vedere ca a adus cea mai importanta distinctie din istoria fotbalului turc la nivel de club. Dar nu numai atât. Mass-media îl considera pe Terim drept omul care a stat în spatele succesului “nationalei” la Campionatul Mondial din 2002. Si asta deoarece marea majoritate a componentilor lotului antrenat atunci de Senol Gunes erau fostii elevi ai lui Terim de la Galata, câstigatori ai Cupei UEFA cu numai doi ani înainte. Exagerare sau nu, aceasta ipoteza este acceptata ca valabila de presa patimasa din Istanbul. Cea care l-a privit ca pe un zeu si în momentul în care s-a întors deceptionat de experienta traita în Serie A. Esecurile de la Fiorentina si AC Milan nu i-au pus pe gânduri pe jurnalisti, care au primit cu entuziasm întoarcerea “Împaratului” printre ai sai.
Dupa înca o încercare esuata, de aceasta data la Galata, lui Terim i s-a oferit sansa de a pregati pentru a doua oara în cariera “nationala” Turciei. Înscaunat în 2005, mentorul lui Gica Hagi a împlinit visul celor care încetasera sa mai creada în obtinerea unei mari performante din partea reprezentativei. La 8 ani de la victoria fantastica în fata lui Arsenal, Terim forteaza înca o data mâna fotbalului. Acum însa, nu-i mai are la dispozitie pe Hagi, Popescu, Hakan Sukur sau Ergun.
Luiz Felipe Scolari – Portugalia
Luiz Felipe Scolari are toate argumentele pentru a fi considerat unul dintre cei mai valorosi antrenori ai momentului în fotbalul mondial. O demonstreaza nu doar performantele obtinute la cârma “nationalei” Braziliei, ci întreaga sa activitate la cel mai înalt nivel. Începuta în urma cu mai bine de 25 de ani la modesta formatie braziliana CSA, cariera tehnicianului în vârsta de 59 de ani a cunoscut o ascensiune târzie. Gremio, Palmeiras ori Cruzeiro au fost pasii pe care Scolari a trebuit sa-i urmeze pâna în momentul marii provocari: echipa nationala.
Contestat vehement de presa, Luiz a ignorat presiunile si a reusit sa aduca tarii sale un titlu mondial nesperat în 2002. De ce nesperat? Campania proasta de calificare, adaugata eliminarii premature din Copa America în fata modestei reprezentative a Hondurasului si conflictul cu Romario le-au dat serioase motive de îngrijorare specialistilor, care prevedeau un esec de proportii la Mondialul Asiatic. Nu a fost deloc asa, iar Scolari, acum campion mondial, a demisionat la scurt timp dupa victoria istorica în fata Germaniei. Urma o noua etapa în viata sa. Europa. Aici, a reusit sa prinda o finala de Campionat European (2004) si o semifinala de Mondial, ambele pe banca Portugaliei. Ce urmeaza în 2008? Poate trofeul, mai ales ca îi are la dispozitie pe doi dintre cei mai talentati jucatori din noul val: Ricardo Quaresma si Cristiano Ronaldo. Asadar, are toate motivele sa spere!
Jakob Kuhn – Elvetia
Poate nu la fel de cunoscut pe continent ca si ceilalti antrenori ai echipelor din Grupa A a turneului final, însa oferit ca model de profesionalism si constanta. Este Jakob Kuhn, omul care a readus Elvetia în prim-planul fotbalului mondial.
Nespectaculos în declaratii si atent cu vorbele sale, antrenorul în vârsta de 64 de ani a reprezentat o necunoscuta chiar si pentru presa din Tara Cantoanelor în momentul investirii. Numit în iunie 2001 ca selectioner, Kuhn a reusit sa califice nationala la doua mari evenimente ale fotbalului mondial: Euro 2004 si Campionatul Mondial din Germania, 2006.
Realizarile lui “Kobi”, asa cum îl alinta presa, au reprezentat confirmarea faptului ca federatia elvetiana nu a gresit în momentul în care a luat hotarârea de a-l angaja. Cu atât mai mult cu cât Elvetia nu mai beneficiase de serviciile unui tehnician autohton de mai bine de 10 ani, mai precis din toamna anului 1989. Asadar, Kuhn are toate motivele sa abordeze cu optimism competitia europeana. Omul deciziilor potrivite îsi poate încheia cariera de selectioner cu un succes de proportii. Sa fie anul sau?
Antrenorii Grupei B
Josef Hickersberger – Austria
Antrenor al reprezentativei si la Campionatul Mondial din Italia (1990), Josef Hickersberger a ramas în memoria suporterilor “nationalei” drept omul din spatele insuccesului istoric înregistrat în fata Insulelor Feroe (0-1 în toamna anului 1990).
Dupa experientele Fortuna Dusseldorf (’90/’92) si Austria Viena (‘93/’94), experimentatul technician a ales refugiul Orientului, acolo unde a pregatit Bahrainul si pe Al-Wasl din campionatul Emiratelor Arabe Unite.
Începutul anilor 2000 îl gaseste pe Hickersberger tot în Austria, acolo unde reuseste sa câstige campionatul cu Austria Viena (2005), dupa o seceta de 9 ani pentru formatia din capitala.
În CV-ul sau urmeaza din nou echipa nationala, al carei antrenor este si în prezent. Un palmares al extremelor pentru unul dintre cei mai experimentati tehnicieni de la acest turneu final (60 de ani).
Slaven Bilic – Croatia
Slaven Bilic este considerat de specialisti cea mai mare promisiune pe care Campionatul European o face managementului de top. Tehnicianul Croatiei, omul din spatele victoriei memorabile de pe Wembley, are toate atuurile pentru a reusi. Este tânar, pasionat, dar nu precipitat. Sub comanda sa, reprezentativa ex-iugoslava a zburdat în preliminarii, reusind chiar o dubla victorie în fata Angliei, la capatul unor prestatii convingatoare.
Lipsiti de presiunea pragmatismului, tinerii fotbalisti croati au evoluat lucid, dar nu monoton, si au determinat casele de pariuri sa le scada drastic din cota ce sfida suta la începutul preliminariilor. Meritul le apartine, iar Bilic, constient de potentialul imens al elevilor sai, nu va ignora oportunitatile ivite. Antrenor al nationalei U21 din 2004, fostul fundas al lui West Ham si Everton a fost chemat sa-si duca la capat munca dupa Campionatul Mondial din 2006. Astfel, Bilic a preluat echipa “mare”, însa nu i-a neglijat pe cei datorita carora a ajuns acolo. Luka Modric, spre exemplu. Fotbalistul lui Dinamo Zagreb, cotat în acest moment la peste 20 de milioane de euro, l-a însotit, convins ca poate pune umarul la recladirea unei echipe care respira doar prin locul 3 obtinut la Coupe de Monde ’98. Si alaturi de el, revitalizatul Mladen Petric sau inspiratul Eduardo da Silva. Croatia poate fi surpriza de la Euro!
Joachim Low – Germania
Privit cu scepticism în momentul investirii în functie, selectionerul Germaniei, Joachim Low (48 de ani), a dovedit în preliminariile pentru Euro ca numirea sa nu a fost o eroare. Chiar daca a continuat sa aplice politica predecesorului sau, Jurgen Klinsmann, Low are meritul de a fi reusit sa pastreze “Panzerele” printre echipele cotate cu sanse importante la câstigarea Campionatului European.
Doar 7 goluri primite în cele 12 partide disputate în preliminarii, o singura înfrângere (în momentul în care prezenta la turneul final era deja acontata) si 27 de puncte acumulate. Aceasta este linia de clasament a Germaniei în Grupa D a calificarilor, unde au terminat în spatele Cehiei (29 p), dar la nu mai putin de 10 puncte distanta de ocupanta locului 3, Irlanda. Low s-a achitat bine de sarcini, reusind sa mentina pe o traiectorie ascendenta evolutiile echipei sale. Si asta, în ciuda performantelor nu tocmai convingatoare obtinute în cariera de antrenor. Accederea în finala Cupei Cupelor din sezonul ‘97 – ’98 la cârma lui VfB Stuttgart (la care evolua si Florin Raducioiu), pierduta în fata lui Chelsea, 1-0, ramâne singura realizare notabila a lui Low, care a mai antrenat în Turcia, pe Fenerbahce si Adanaspor, în Austria, pe Tirol Innsbruck si Austria Viena si în tara natala, la Karlsruher.
Leo Beenhakker – Polonia
Leo Beenhakker este fara îndoiala unul dintre cele mai interesante personaje ale acestei editii a Campionatului European. Antrenor al marelui Real Madrid (’86-’89, ‘92) , al “lancierilor” de la Ajax (’79-’81, ’89 – ’91) si, în doua rânduri, al “nationalei” Olandei (’85-’86, ’90), Beenhakker a fost considerat de specialistii epocii moderne drept unul dintre reperele fotbalului european din a doua jumatate a secolului trecut. “Batrânul” Leo le-a demonstrat tuturor ca vârsta sa, 66 de ani, nu constituie decât un avantaj si a transformat gloria trecutului într-o certitudine pentru viitor. Parcursul peste asteptari reusit cu reprezentativa statului Trinidad & Tobago la Mondialul din 2006 i-a asigurat continuarea carierei internationale pe banca uneia dintre cele mai greu de condus echipe de pe continent: Polonia. De ce greu? În ciuda constantei aproape suparatoare care le-a însotit calificarile la ultimele turnee finale, Polonia nu a reusit niciodata sa-si depaseasca limitele autoimpuse de suficienta. Nu au putut, dar au dat senzatia ca nici nu îsi doresc mai mult. Beenhakker are marele merit de a fi reusit sa creasca asteptarile pe care atât suporterii, cât si presa le au de la echipa nationala. Ramâne de vazut daca ambitia sa va avea efectul dorit si daca Germania, Croatia sau Austria nu se vor dovedi si de aceasta data adversari mult superiori pretentiilor de obicei modeste ale Poloniei.
Intră acum și în grupul de
