Obiceiuri de Crăciun (I)

Sărbătorile de iarnă, îndeosebi cele de Crăciun sunt adevărate sărbători de suflet. Amintirile copilăriei ce ne revin puternic în minte și suflet, zăpezile bogate și prevestitoare de rod îmbelșugat, colindele și clinchetele de clopoței, mirosul proaspăt de brad, dar și de cozonaci, așteptarea darurilor sub pomul de Crăciun, toate creează în sânul familiei o atmosferă de basm, liniște sufletească și iubire.
De aceea Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei, ocazia când toți se reunesc, părinți, copii, nepoți, își fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credința că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.

În satele din Bucovina, Nașterea Domnului este întâmpinată în fiecare an cu tradiții magice pe care mulți le credeam uitate. Pregătirile pentru întâmpinarea Crăciunului încep odată cu intrarea în post prin înfrumusețarea interioarelor țărănești, gospodinele punând sub streșini diverse plante aromate (ochisele, mentă creață, busuioc, maghiran), plante ce rămân expuse acolo o perioadă îndelungată din anul viitor, aspect ilustrat și în textul unei colinde bucovinene:

“Streașina de busuioc,
Să vă fie cu noroc.
Streașina de maghiran,
Să vă fie peste an.
Streașina de mintă creață,
Să vă fie pentru viață.
Streașina de bumbișor,
Să vă fie de – ajutor,
La fete și la feciori
Și nouă de sărbători.”

În preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie obiectele împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu este bine să ai lucrurile altora în casă pe durata sărbătorilor de iarnă. În ziua de Ajun, femeile obișnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să introducă o piatră în cuptor, crezând că îndepărtează șerpii din preajma gospodăriei. În dimineața aceleiași zile se obișnuiește ca femeia să iasă afară cu mâinile pline de aluat, să meargă în livadă și să atingă fiecare pom zicând: “cum sunt mâinile mele pline cu aluat, așa să fie pomii încărcați cu rod la anul”.
Poate cel mai important moment în derularea sărbătorii Crăciunului este seara de Ajun, cu masa pe care se așează doisprezece feluri de mâncare și încep colindele.
Pregătirea mesei de Ajun începe la primele ore ale dimineții, când gospodinele coc colacii “rotunzi ca Soarele și Luna” și un colac special, numit “Creciun”, frumos împodobit, împletit în forma cifrei opt, care se păstrează până primăvara, pentru a fi folosit în practicile începutului de an agrar. Tot atunci se prepară doisprezece feluri de mâncare de post (grâu pisat și fiert, prune afumate fierte, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, borș de bureți, fasole fiartă și “sleită” etc), precum și mâncăruri din pește. Bucatele sunt așezate pe masa din “casa cea mare”, după ce pe aceasta se așterne cea mai frumoasă față de masă sub care se pune fân. În mijlocul mesei se așează un colac rotund, iar in jurul său se ordonează douăsprezece farfurii cu cele doisprezece feluri de mâncare. Seara, după trecerea preotului cu icoana, întreaga familie se așează la această masă. Cina are un caracter de ritual, înainte de a începe, toți membrii familiei îngenunchează pentru rugăciune, după care capul familiei invocă spiritele morților, ce sunt invitate să participe la ospăț.

Ritualul mesei este păstrat în mod izolat în satele din Bucovina și are conotații profunde. Spre exemplu, familia se așează și se ridică în același timp de la masă. Acest lucru denotă înțelegere și comuniune. Cele douăsprezece feluri de mâncare nu sunt consumate în întregime, resturile sunt păstrate până la Bobotează, când se pun în hrana animalelor sau sunt așezate pe fereastră, cu un pahar cu apă. Se spune că sufletele celor morți se vor îndestula.