Obiceiuri de Crăciun (II)

Colindatul, moment culminant al Crăciunului, s-a păstrat cu multă acuratețe în majoritatea comunităților bucovinene. Colindătorii se pregătesc încă din post, când formează cetele, grupuri de 6 persoane și își stabilesc repertoriul. Repetițiile au loc la casele colindătorilor, la biserică sau în cadrul șezătorilor. În Ajun de Crăciun, ulițele prind viață. Colindătorii se îmbracă în costume tradiționale – cojoace, sumane și căciuli împodobite. Șeful cetei are ca semn distinctiv căciula împodobită cu panglici multicolore. Cu traista pe umeri, se opresc la fiecare fereastră luminată pentru a-L vesti pe Iisus. Se știe că cine nu îi primește va avea ghinion tot anul, așa că puțini sunt cei care se încumetă să nu își deschidă ușa. Ei colindă până noaptea târziu, începând de la casele lor, la preot, primărie și apoi prin întregul sat.

Grupele de colindători primesc din partea gazdelor mere și nuci, dar și bani.
Colindul cuprinde urări de sănătate, și, în credința localnicilor, el se rostește pentru îndepărtarea răului și purificarea spațiului. În repertoriul colindătorilor sunt: “Azi e seara de Ajun”, “Sus în slava cerului”, “Ziorel de ziuă”, “Nunta din Cana Galileii”, “Cetiniță, cetioară”, “O, ce veste minunată”, “Trei păstori”, “Maica Sfânt-a lui Iisus”, “Sus, boieri, nu mai dormiți”, “Fașă albă de mătasă”, “Ia, sculați, boieri, boieri”, “Trei crai de la răsărit”, “Dumnezeu de la-nceput”, “Când s-a născut micul Iisus”, “Sus în slava cerului”, “Florile dalbe”.

“Maica Sfânt-a lui Iisus
Rătăcește-n jos și-n sus:
Caută loc să s-odihnească
Și pe Domnul sfânt să-l nască.
Într-un grajd de boi sosiră,
Jos în iesle poposiră;
Boii blânzi la ea suflau
Și, privind, mi-o încălzeu.
Odihnită-i Maica sfântă,
Din grai astfel le cuvântă:
"Bourenilor iubiți,
Binecuvântați să fiți
Și de Domnul și de Mine
Și de Fiul care vine.”

În unele localități (Solca, Poieni – Solca, Pârteștii de Sus, Cacica, Doroteia), concomitent cu cetele de colindatori se deplasează cetele de mascați – “babe și moșnegi” – care prin joc, gesturi și dialog transmit, în viziune proprie, principiul fertilității, ca un preambul al Anului Nou.

Din dimineața de 25 decembrie începe colindatul cu Steaua. Mersul cu Steaua presupune asocierea copiilor în grupuri de câte trei. Ei au ca recuzită o stea confecționată dintr-o sită cu raze din șipci de lemn, totul fiind îmbrăcat în hârtie colorată. Cântarea face referiri la efortul depus pentru găsirea pruncului Iisus și conține unele reflecții filozofice asupra vieții pământene. O altă datină este Irodul, o formă de teatru popular, prilej pentru copii de a roti săbii și de a învăța prin joc istoria acestei zile. Grupurile de Irozi sunt formate din personaje biblice: craii Baltazar, Gaspar și Melchior, Irod împărat, preotul Ozia, îngerul și ciobanul.

Dacă în ziua și în noaptea Ajunului de Crăciun doar copiii și flăcăii umblă cu colinda, începând din ziua Crăciunului (25 decembrie) și încheind cu Boboteaza, gospodarii sunt cei care colindă pe la vecini, rude sau prieteni.