Rectorul Valentin Popa le-a spus absolvenților că Ștefan cel Mare, patronul spiritual al USV, a fost un fustangiu, era nemilos, dar și între cei mai bogați oameni din Regatul Ungariei

Rectorul Universității „Ștefan cel Mare”, prof. univ. dr. ing. Valentin Popa, a prezentat, joi seara, la Marșul Absolvenților USV o lecție de istorie importantă legată de patronul spiritual al USV, Ștefan cel Mare subliniind că această temă ar fi trebuit să fie rostită la primul marș al absolvenților.

El le-a prezentat absolvenților elemente mai puțin cunoscute din genealogia, viața și domnia celui care în 2006 a fost considerat cel mai mare român din toate timpurile la finalul unui sondaj organizat de TVR și la care au răspuns aproape 400.000 de telespectatori.

Rectorul USV a arătat că Ștefan cel Mare a fost fiul nelegitim al lui Bogdan al II-lea.

„Mama sa, Oltea, din părțile Borzeștiului, o localitate de lângă Onești, din județul Bacău, localitate unde a și copilărit Ștefan cel Mare, nu a fost nici soție de domn și nici măcar de boier. Tatăl său, Bogdan al II-lea, nu a fost fiul lui Alexandru cel Bun, ci fiul natural al lui Jupân Bogdan, fratele și asociatul la domnie al lui Alexandru cel Bun”, a spus Popa.

El a precizat că dacă ar fi existat o regulă rigidă de succesiune la tronul Moldovei cum exista și există în multe alte țări vestice, „evident că Ștefan cel Mare care provenea dintr-un tată din flori și la rândul său tatăl acestuia era un fiu natural, nu ar fi putut accede la tron”, dar că această regulă nu a existat, iar Ștefan cel Mare a putut să ocupe tronul Moldovei.

„Trebuie să vă spun că domnul Moldovei a avut relații deosebite, mai puțin cunoscute, cu spațiul ucrainean și rus. Pe lângă limba română, Ștefan cel Mare știa să vorbească și limba slavonă pe care a învățat-o la Mănăstirea Neamț”, a mai spus Popa.

El a menționat că de mai bine de două luni de zile la toate posturile de televiziune sunt prezentate scene dramatice din Ucraina în special efectele bombardamentelor din Mariupol, Harkov și Nikolayev și că în acest context a arătat că într-o anumită perioadă, domnul Moldovei a avut proprietăți în partea răsăriteană a actualei Ucraine.

„Astfel, timp de aproape un deceniu, Ștefan a stăpânit cetatea Oceac, sau Vozia, după cum era denumită de cronicarii moldoveni, care este actualul oraș ucrainean Oceakiv, chiar în regiunea Nikolayev, oraș care este acum foarte disputat de cele două părți beligerante. Cetatea Oceac era descrisă de cronicari polonezi ca fiind cel mai mare târg al Moldovei, iar Ștefan l-a stăpânit până în 1492 când a fost cucerit de tătari”, a adăugat Popa.

Rectorul USV a mai spus că, cu doi ani înainte de a muri, în 1502, Ștefan mărturisea unui medic venețian că a purtat 36 de bătălii din care a câștigat 34, dar că experții militari însă, luând în calcul și multele lupte de hărțuială și de avangardă, pregătitoare ale marilor bătălii, au ajuns la concluzia că numărul de bătălii conduse nemijlocit de Ștefan este în jur de 150, motiv pentru care se justifică deplin titlul de căpitan genial pe care i l-a atribuit un istoric austriac.

„Ștefan cel Mare este renumit pentru faptul că își risca viața în cadrul bătăliilor conducându-le personal, nu prin delegați. Drept urmare, a fost rănit la glezna stângă la asediul Chiliei, a căzut de pe cal la bătălia de la Războieni, dar și la cea de la Șcheia de pe Siret când Purice Movilă i-a oferit propriul cal și l-a scos din învălmășeală. Nici când era bătrân și bolnav de podagră, nici atunci nu a renunțat să conducă bătăliile, de exemplu operațiunile militare de la Codrul Cosminului au fost purtate într-o sanie”, a mai precizat Valentin Popa.

Rectorul USV a prezentat și viața amoroasă a domnitorului.

„Se spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie și mai puternică, iar oamenii de stat nu fac excepție de la această regulă. Ștefan cel Mare a avut trei soții. Pentru început a fost căsătorit cu prea frumoasa Evdokia de Kiev care a murit după patru ani de conviețuire cu domnul Moldovei, iar după cinci ani de văduvie s-a căsătorit cu Maria de Mangop, din familia principilor Paleologi care au domnit în Peninsula Crimeea. Aceste două căsătorii au fost căsătorii politice, alianțe. Cea de-a treia, cu Maria Voichița, a fost din dragoste și a durat aproximativ 27 de ani”, a arătat Popa.

El a adăugat că nu de puține ori s-a întâmplat ca în spatele unor conducători să se afle nu doar soțiile devotate ale acestora, ci și amantele lor care și-au pus amprenta pe liderii care le-au căzut în mreje.

Maria Voichița a fost fiica lui Radu cel Frumos, voievodul Țării Românești, iar înainte de a-i deveni soție lui Ștefan cel Mare a fost amanta acestuia.

„Maria Voichița, împreună cu mama ei, Maria Despina, soția lui Radu cel Frumos, au fost luate prizoniere de Ștefan cel Mare în urma câștigării unei bătălii împotriva Țării Românești. Se spune că la momentul în care l-a cunoscut pe Ștefan cel Mare Maria Voichița avea 16 ani și era extraordinar de frumoasă.
Domnul Moldovei s-a îndrăgostit iremediabil de frumoasa adolescentă care i-a devenit ostatecă, dar și amantă. Nici măcar nașterea gemenilor din căsătoria cu Maria de Mangop, căsătorie care avusese loc cu mai puțin de un an înainte de a o cunoaște pe Maria Voichița, nu l-a oprit pe voievod să-și iubească ostateca și să se afișeze foarte des la curte cu ea”, a explicat rectorul.

El a adăugat că domnitorul ar fi avut o amantă în fiecare oraș din Moldova.

„Legendele spun că după ce s-a căsătorit cu Maria Voichița faima de fustangiu a lui Ștefan a dispărut. Dar ce faimă! Legendele spun că ar fi avut o amantă cam în fiecare oraș al Moldovei, fapt care justifica numeroasele ieșiri ale voievodului din Cetatea de Scaun a Sucevei, loc unde avea domiciliu stabil și patul conjugal. Tradițiile orale îi atribuie încă alte cinci legături dintre care cea mai cunoscută este legătura cu Maria din Hârlău, Rareșoaia, legătură din care s-a născut Petru Rareș care, la 44 de ani, la recomandarea expresă de pe patul de moarte a lui Ștefan cel Mare a devenit voievod al Moldovei”, a spus Popa.

Rectorul USV a mai vorbit și despre proprietățile pe care le-a avut în Transilvania .

„Un aspect mai puțin cunoscut legat de Ștefan cel Mare este cel legat de proprietățile pe care el le deținea în Transilvania, două feude importante, Ciceu și Cetatea de Baltă, care îl transformau automat în vasal al Ungariei. Feudele sale au primit însă o serie întreagă de facilități fiscale cum se mai acordă și acum unora și datorită acestor facilități, dar și bogățiilor acestor două feude, într-un așa numit „Clasament Forbes” ai celor mai bogați oameni din Regatul Ungariei, Ștefan cel Mare era pe locul șapte”, a spus Popa.

El a amintit de caracterizarea făcută de Grigore Ureche: „Fost-au acestu Ştefan Vodă om nu mare de statu, mânios şi degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”.

Potrivit rectorului, prima afirmație este pe deplin adevărată.

„Istoricii militari, în urma unor măsurători complexe pe bază de armuri și alte obiecte de îmbrăcăminte au stabilit că înălțimea medie a bărbaților în acea vreme era de 1,60 metri, iar despre Ștefan cronicile spun că avea 1,50 metri, sau mai puțin de 1,60 metri”, a spus Popa.

În ceea ce privește partea a doua a afirmației, „mânios și degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”, el a arătat că lucrurile trebuie să fie ușor nuanțate.

„În primul rând trebuie să vă reamintesc că în secolul XV și începutul secolului al XVI-lea nu funcționa Convenția de la Geneva, nu exista. La acele timpuri, prizonierii de război erau fie transformați în sclavi, dar cel mai adesea omorâți. Într-adevăr, nici Ștefan cel Mare nu a făcut excepție și se consemnează că sute, dacă nu chiar mii de prizonieri au fost omorâți, dar să știți că a executat și boieri care îl trădaseră, soli insolenți, dar și țărani care nu-și îndepliniseră îndatoririle militare”, a arătat rectorul.

Potrivit cronicilor, dacă Ștefan descoperea că un țăran nu are săgeți, arc sau spadă, sau dacă în campanie nu călărește cu pinteni fără nicio milă îl condamna la tăierea capului, dar că nu a executat însă niciodată oameni simpli, nevinovați.

Rectorul USV a mai arătat că la finalul vieții, Ștefan cel Mare a abdicat și s-a călugărit.

„Domnul Moldovei a fost înmormântat la Mănăstirea Putna după ritul călugărilor ortodocși, fără sicriu, deoarece la 30 iunie 1504, cu două zile înainte de a muri, presimțindu-și moartea, a abdicat și l-a impus la tron pe fiul său Bogdan Vlad după care s-a călugărit pentru că țara nu putea să fie condusă de doi domni simultan”, a mai spus Popa.

Rectorul USV le-a transmis absolvenților că deși a prezentat câteva aspecte mai puțin cunoscute din viața lui Ștefan cel Mare subliniază că acesta fost votat cel mai mare român din toate timpurile, și-a dedicat cei 47 de ani de domnie menținerii integrității teritoriale a Moldovei și păstrării valorilor spiritualității românești.

„Numele său obligă, iar Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava se distinge ca o universitate ancorată în realitatea secolului XXI pregătită să facă față provocărilor de orice natură, o universitate dedicată deopotrivă studenților săi și comunității locale și regionale pe care o deservește, mereu orientată către viitor”, a concluzionat Valentin Popa.

Marșul absolvenților USV 2022

Marșul absolvenților USV 2022

Publicată de NewsBucovina.ro pe Joi, 12 mai 2022