Intră acum și în grupul de
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic, arată în Pastorala la Praznicul Învierii Domnului că Învierea lui Hristos este un fapt istoric, iar un argument de necontestat care confirmă acest fapt este mărturia pe care o dau Sfântul Mormânt, Sfânta Lumină, Giulgiul, Mahrama Veronicăi și Ștergarul de la Oviedo.
În Pastorală, IPS Calinic prezintă pe larg informațiile legale de Sfânta Lumină de la Ierusalim, care din 2008 este adusă și la noi în țară.
„Încă din primele secole creștine, la Ierusalim, în cadrul cultului divin, mai ales la slujbele de seară, s-a dezvoltat ritualul aducerii Luminii din interiorul Sfântului Mormânt al Domnului, de la candela care veghea permanent deasupra locului de unde Hristos a înviat. Cu ea se aprindeau apoi toate candelele și lumânările din biserică, în vederea săvârșirii Sfintei Liturghii, ce reiterează întreaga operă de mântuire a lumii din întunericul păcatului prin moartea și Învierea Domnului Iisus Hristos”, arată ierarhul.
IPS Calinic menționează că pelerina Egeria, care a ajuns la Ierusalim în secolul al IV-lea, a lăsat următoarea însemnare în Jurnalul de călătorie care a fost tradus și în limba română: „La ceasul al zecelea, pe care ei îl numesc licinicon, poporul se adună în [Biserica] Învierii. Toate candelele și lumânările sunt aprinse și fac o lumină grozavă. Însă lumina nu este adusă din afară, ci din peștera [Sfântului Mormânt], dincolo de despărțitură, unde o candelă arde mereu, ziua și noaptea”.
Mențiuni despre coborârea Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt nu prea se găsesc până spre sfârșitul primului mileniu; prima referire lipsită de ambiguități ce implică apariția miraculoasă a Luminii la Sfântul Mormânt este un itinerar scris de călugărul occidental Bernard, care susține că a fost martorul acestui fenomen în anul 870.
Începând cu secolul al XII-lea sunt consemnate mai multe mărturii și descrieri ale fenomenului aprinderii minunate a Luminii la Mormântul Domnului în surse creștine, bizantine, armene și occidentale, dar și islamice; există și voci care contestă această minune.
Legat de Sfânta Lumină, IPS Calinic arată că vrednicul de pomenire Diodor (1923-2000), Patriarhul Ortodox al Ierusalimului, cu câțiva ani înainte de strămutarea sa la cele veșnice a lăsat o mărturisire despre momentul venirii Sfintei Lumini, concluzionând: „Pentru mine nu se pune întrebarea dacă eu cred în minune sau nu, știu că este adevărată!”.
„Dincolo de polemicile ce însoțesc acest eveniment, Lumina Învierii este o energie necreată, care a strălucit la mormântul Domnului și care Îl aureola pe Hristos cel înviat. Din acest motiv, Lumina nu apare fără Hristos. Această Lumină a fost văzută de femeile purtătoare de mir și a fost arătată apostolilor după Înviere, lui Toma în mod special, așa cum ne încredințează Sfintele Evanghelii”, a adăugat ierarhul.
Mai mult, faptul că cei care L-au văzut după Învierea Sa nu L-au recunoscut – cum este cazul Mariei Magdalena sau al celor doi ucenici: Luca și Cleopa, care mergeau spre Emaus – decât atunci când a vrut El să Se lase cunoscut ne încredințează de adevărul că această Lumină a adus o transfigurare a chipului Său, spune IPS Calinic.
Totodată, Faptele Sfinților Apostoli menționează că la Cincizecime Sfântul Duh S-a coborât peste Sfinții Apostoli în chipul limbilor ca de foc, nu doar pentru a împlini făgăduința Fiului de a trimite un alt Mângâietor după plecarea Sa la Tatăl, ci și pentru a-i încredința de puterea „Luminii Învierii”. Știut este faptul că Sf. Apostol Pavel, în preajma porților Damascului, a fost învăluit de o lumină ca de fulger din cer.
„Iată de ce simbolul Luminii a pătruns atât de adânc în cultul creștin, iar invitația Bisericii adresată lumii de a-L primi pe Hristos cel răstignit și înviat este invitația de a primi și a rămâne în Lumina slavei Sale: „Veniți de luați lumină!” se proclamă în noaptea de Paște. Lumina slavei, legată de adeverirea Învierii lui Hristos, reprezintă sensul istoriei și ținta vieții noastre. Din mormânt a izvorât Lumina – Hristos, Lumina lumii, Care „luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 9). Sau, cum se spune la Liturghia Darurilor înainte-sfințite: „Lumina lui Hristos luminează tuturor”. Credința, după cum o definește Sf. Apostol Pavel, „este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11, 1); există sau nu există. Ea nu este teorie, chiar dacă nu exclude argumentele filosofice, teologice sau științifice, ci trăire. Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului în Sfânta Liturghie constituie cel mai important moment pentru a intra în Lumină și pentru a rămâne în Lumină. „Am văzut Lumina cea adevărată” cântă Biserica după împărtășirea credincioșilor”, arată IPS Calinic.
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților ține să sublinieze că ipotezele gnostice, care vor cu tot dinadinsul să nege dumnezeirea lui Iisus Hristos și să pervertească umanitatea Lui, cum sunt Codul lui Da Vinci, Evanghelia lui Iuda, documentarul The Lost Tomb of Jesus/Mormântul pierdut al lui Iisus, Evangheliștii etc., trebuie respinse fără echivoc, întrucât fac numai și numai rău sufletului.
„Închei acest mesaj pastoral prin a-L ruga pe Hristos Domnul, Cel Care prin Cruce a pus pecetea mântuirii noastre (2 Corinteni 1, 22) și ne-a deschis ușa Împărăției cerurilor, să coboare strălucirea luminii Învierii Sale în sufletele și în casele dumneavoastră, ale credincioșilor și credincioaselor de toate vârstele, care în duh de cumințenie păstrați credința neștirbită, ale preoților, părinților stareți, maicilor starețe și întregului cin monahal din mănăstiri și schituri, ale ctitorilor, donatorilor și binefăcătorilor, ale profesorilor, studenților și elevilor, ale medicilor, asistenților și tuturor celor care contribuie la însănătoșirea și mângâierea celor care sunt bolnavi și în suferință, ale autorităților centrale și locale, care sunt implicate în lucrarea Bisericii și în slujirea Țării, dorindu-vă, totodată, să vă bucurați de o nesfârșită înviere lăuntrică, întru bucuria nemărginită a Învierii lui Hristos!”, transmite în finalul Pastoralei, IPS Calinic.
Intră acum și în grupul de
