Intră acum și în grupul de
Prețul motorinei la pompele din România se apropie rapid de pragul psihologic de 10 lei pe litru, pe fondul escaladării conflictelor geopolitice din Orientul Mijlociu care mențin cotațiile internaționale la niveluri ridicate. Chiar și în scenariul extrem de optimist în care tensiunile s-ar încheia imediat, prețul la pompă ar continua să crească timp de săptămâni, depășind 10 lei/litru în aprilie 2026, pentru ca ulterior să se stabilizeze în jurul a 9 lei/litru spre finalul anului, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
Potrivit analizelor bazate pe prognozele piețelor internaționale (țiței Brent și motorină ARA), prețul actual al petrolului se situează în jurul a 110-112 USD/baril, iar motorina pe piețele europene la 1.150-1.180 USD/tonă. Într-un scenariu teoretic în care conflictul s-ar încheia brusc, cotațiile ar putea reveni treptat spre nivelurile estimate anterior escaladării majore – aproximativ 87 USD/baril pentru petrol și 850 USD/tonă pentru motorină la finele anului 2026.
Totuși, transmisia acestei scăderi către prețul final de la pompă nu ar fi imediată. Din cauza mecanismelor de stocare, contracte și ajustări ale lanțului de distribuție, prețul motorinei ar continua să crească minim 3 săptămâni după o eventuală stabilizare internațională, atingând pragul de 10 lei/litru. Ulterior, o reducere treptată ar putea aduce prețul spre 9 lei/litru la sfârșitul anului, dar fără a coborî sub acest nivel pe parcursul întregului 2026.
Aceasta înseamnă că, față de estimările din 2025, prețul țițeiului ar fi cu circa 42% mai mare în decembrie 2026, iar cel al motorinei importate cu aproximativ 45%. Chiar și în absența unor noi șocuri, simulările indică o depășire a pragului de 10 lei/litru în aprilie 2026, urmată de o stabilizare relativ înaltă.
Structura prețului motorinei în România explică acest paradox. Doar 32-38% din prețul final reprezintă costul efectiv al petrolului și rafinării, în timp ce acciza acoperă aproximativ 30%, TVA-ul circa 19%, iar restul revine costurilor de distribuție, logistică și marje comerciale. Peste jumătate din preț este astfel determinat direct de componenta fiscală, ceea ce limitează impactul scăderilor internaționale asupra prețului la consumator.
Presiunea crește suplimentar în aprilie, când cererea de motorină explodează în agricultură (semănat, pregătirea solului, fertilizări), cu un consum crescut cu 20-40% față de media anuală. Sectorul transporturilor și construcțiilor înregistrează și el vârfuri sezoniere, amplificând consumul național.
Agricultura, cu o elasticitate redusă la prețul combustibilului, este afectată disproporționat. România consumă anual 1,5-2 miliarde de litri de motorină agricolă. La un preț mediu de 9,5 lei/litru, costurile pentru fermieri ar putea depăși 15-18 miliarde lei anual – o povară majoră pentru un sector cu marje mici și expus riscurilor meteo. Fără intervenții, fermierii ar putea reduce suprafețele cultivate sau intensitatea lucrărilor, ceea ce ar duce la scăderi ale producției agricole.
Efectele se propagă în lanț: motorina domină transportul rutier (unde reprezintă 30-40% din costuri), construcțiile (10-20%) și industria. Creșterea prețului generează efect multiplicator asupra logisticii, prețurilor alimentelor și proiectelor de infrastructură, potențial adăugând 5-10% la prețurile finale ale bunurilor și serviciilor, într-o economie deja sensibilă la inflație.
Statul încasează beneficii fiscale imediate prin TVA. La un preț mediu de 9,5 lei/litru (față de 8 lei), TVA-ul crește de la circa 1,38 lei/litru la 1,64 lei/litru. Pentru un consum anual de 8-9 miliarde litri, aceasta înseamnă venituri suplimentare de sute de milioane de euro (aproximativ 500 milioane euro în 2026).
Însă acest câștig pe termen scurt este iluzoriu. Pierderile economice din agricultură (1-1,5 miliarde euro), inflație indusă și costuri indirecte (sărăcire, reducere consum) pot depăși de câteva ori beneficiul fiscal. Motorina nu este un produs obișnuit, ci un input strategic pentru sectoare esențiale.
În alte state europene, guvernele au intervenit temporar în perioade similare prin reduceri de accize, compensații țintite pentru agricultori sau plafonări de marje. Strategia de așteptare pasivă, invocând autoreglarea pieței, funcționează pentru bunuri de consum obișnuite, dar devine riscantă când afectează direct securitatea alimentară, transportul și inflația.
Dacă tendința persistă, consecințele se vor resimți în câmp, în lanțurile de aprovizionare și în coșul zilnic al consumatorilor. Câștigul fiscal de moment ar putea părea, retrospectiv, o economie falsă în raport cu pierderile economice reale.
Intră acum și în grupul de
