„Nu criza petrolului ne va distruge, ci obișnuința cu ea” – Dumitru Chisăliță atrage atenția asupra pericolului adaptării lente la o criză energetică structurală

Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, lansează un semnal de alarmă privind modul în care societatea și clasa politică riscă să rateze șansa unei reacții eficiente la o eventuală criză majoră a petrolului, nu din cauza severității șocului inițial, ci tocmai din cauza toleranței crescânde față de o deteriorare lentă și aparent controlabilă.

Într-o analiză Chisăliță descrie scenariul „broaștei fierte” ca fiind cel mai periculos mecanism de eșec colectiv într-o criză energetică de durată: degradarea treptată a capacității de reacție, prin acumularea de compromisuri minore, explicații liniștitoare și ajustări imperceptibile, până când sistemul pierde controlul fără ca nimeni să fi perceput momentul critic.

„Cel mai mare pericol într-o criză a petrolului nu este explozia inițială a prețurilor sau întreruperea fluxurilor, ci degradarea lentă, aproape invizibilă, a capacității de reacție — alunecarea într-un «scenariu al broaștei fierte» în care atât societatea, cât și clasa politică se adaptează progresiv la anormal, până când nu mai recunosc momentul în care au pierdut controlul”, afirmă expertul.

Analiza identifică etapele tipice ale acestui proces:

1. Faza inițială de minimizare – creșterile de preț sunt atribuite unor factori temporari, perturbările sunt tratate ca excepții, iar conflictul geopolitic este încadrat într-un orizont limitat. În acest moment încă există spațiu de manevră strategică, dar apare prima cedare: refuzul de a accepta caracterul structural al problemei.
2. Procesul de acomodare – prețurile ridicate devin „noua realitate temporară”, inflația este prezentată ca fiind „în curs de stabilizare”, iar măsurile luate (dacă există) sunt celebrate ca fiind suficiente, chiar dacă sunt doar reactive și incomplete. Fiecare ajustare este mică, dar cumulativ produce o normalizare a declinului.
3. Complicitatea tăcută – se creează un echilibru fals între guvernanți (care evită deciziile dificile) și guvernați (care evită confruntarea cu realitatea). Costurile sunt distribuite în timp, devin difuze și greu de atribuit unui singur moment sau actor politic.
4. Momentul de ruptură întârziat – corecția vine brusc și violent, exact atunci când ajustările graduale nu mai sunt posibile. Sistemul, slăbit de ani de amânări, se confruntă simultan cu prețuri prohibitive, inflație persistentă, presiune socială și instabilitate economică. Măsurile evitate inițial devin inevitabile, dar mult mai costisitoare și mai dureroase.

Dumitru Chisăliță subliniază că acest tip de eșec nu necesită lipsă de informație sau de capacitate analitică, ci lipsă de voință politică de a acționa în absența unei crize evidente și spectaculoase. Sistemele politice actuale sunt construite să reacționeze la șocuri bruște, nu să anticipeze și să gestioneze amenințări care se agravează lent.

„Energia nu este un sector marginal, ci fundamentul întregii economii. Orice distorsiune are efecte în lanț: asupra producției, transportului, prețurilor, stabilității sociale. A permite ca aceste distorsiuni să se acumuleze lent, fără o reacție structurală, înseamnă a construi deliberat o criză mai mare în viitor”, avertizează președintele AEI.

În contextul actual, marcat de tensiuni geopolitice persistente în zone cheie de producție și de tranziție energetică incertă, analiza lui Chisăliță ridică întrebări serioase despre capacitatea României și a Uniunii Europene de a trece de la discursuri liniștitoare la măsuri structurale reale: diversificare accelerată a surselor de energie, reducerea dependenței de importuri vulnerabile, investiții masive în stocare și eficiență energetică, precum și reforme care să permită o reacție rapidă la semnalele de avertizare timpurie.

„Nu lipsa de resurse ne împinge spre criză, ci incapacitatea de a recunoaște la timp că regulile jocului s-au schimbat”, concluzionează Dumitru Chisăliță. „Scenariul broaștei fierte nu este o metaforă exagerată. Este o descriere exactă a modului în care sistemele eșuează, nu printr-o decizie catastrofală, ci printr-o serie de decizii mici, rezonabile, dar fundamental greșite în ansamblu.”