Intră acum și în grupul de
România se confruntă cu vulnerabilități energetice tot mai vizibile, deși autoritățile tratează situația prin declarații liniștitoare, atrage atenția Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). Nu este vorba, în acest moment, că țara ar fi rămas fără petrol sau carburanți. Există însă toate condițiile pentru apariția unei crize de preț, a unor dificultăți logistice și, într-un scenariu sever, a unor discontinuități temporare de aprovizionare.
Problema nu se rezumă la un singur atac, un port sau o conductă. România depinde simultan de mai multe rute care au devenit zone de conflict. Producția internă de petrol acoperă doar puțin peste un sfert din cantitatea prelucrată în rafinării. Restul, aproximativ trei sferturi, este importat, principalele surse fiind Kazahstanul, Azerbaidjanul și alte state din regiune.
O parte importantă a petrolului kazah ajunge în România prin conducta CPC și terminalul din Novorossiisk, aflat pe teritoriul Rusiei. Atacurile recente asupra zonei terminalului au obligat Kazahstanul să reducă producția. Câmpul Tengiz ar fi coborât de la aproximativ 925.000 la 406.000 de barili pe zi, iar producția națională de petrol și gaze a scăzut semnificativ.
Rafinăria Petromidia, un avantaj strategic al României, este adaptată în principal procesării petrolului kazah. O perturbare prelungită a fluxurilor CPC obligă la căutarea de sortimente alternative, cu costuri mai mari, transport mai lung și randamente diferite. Chiar dacă pe piața mondială există petrol, contează dacă acesta poate ajunge la Constanța, dacă poate fi procesat și la ce preț.
Portul Constanța a devenit un nod regional pentru carburanți și aprovizionarea Ucrainei, ceea ce îl transformă într-o țintă economică. Importurile de motorină prin Constanța au crescut de la 1,6 milioane de tone în 2021 la circa 4,4 milioane de tone în 2024. Atacurile asupra navelor din Marea Neagră, incidentele din apropierea României și pătrunderea dronelor în spațiul aerian românesc arată că riscul s-a apropiat de granițe. Chiar fără un atac direct asupra portului, creșterea riscului perceput poate majora primele de asigurare, poate determina armatorii să refuze curse și poate transfera costurile în prețul carburanților.
Adevăratul risc, subliniază Chisăliță, este motorina, „sângele economiei românești”. Ea alimentează transportul, agricultura, construcțiile și o parte importantă din industrie. În iulie 2026, piețele arătau o ofertă tensionată de produse petroliere, iar România a fost singurul stat membru al UE în care prețul motorinei a crescut (cu aproximativ 1,6% între aprilie și mai), în timp ce în celelalte a scăzut.
În scenariile prezentate, o perturbare scurtă a CPC ar genera mai ales o criză de preț. O întrerupere de două-patru săptămâni ar duce la competiție regională pentru petrol și produse, cu scumpiri succesive, presiuni asupra stocurilor și posibile întârzieri. Într-un scenariu sever, care afectează simultan CPC, navigația din Marea Neagră și fluxurile din Orientul Mijlociu, ar putea apărea dificultăți locale sau temporare de aprovizionare.
Statul român reacționează, de regulă, după ce prețul a crescut, prin discuții despre plafonări și controale. Or, dacă problema este lipsa fizică, plafonarea marjei nu creează litri suplimentari și poate transforma o criză de preț într-una de disponibilitate. Rezervele obligatorii pot acoperi temporar o perturbare, dar nu pot susține consumul la nesfârșit și nu înlocuiesc informațiile operaționale clare despre zilele de consum acoperite, tipul produselor și ritmul de eliberare.
Chisăliță propune crearea unui Dispecerat Național de Securitate Energetică permanent, care să urmărească zilnic fluxurile, stocurile, cargourile, capacitatea portuară și riscurile militare. Recomandă negocierea imediată a rutelor alternative, verificarea compatibilității rafinăriilor și stabilirea unei ordini clare de prioritate pentru situații de urgență.
România nu se află în pragul inevitabil al unei penurii, dar este expusă periculos la o criză petrolieră regională. Cea mai mare amenințare nu este dispariția petrolului din lume, ci faptul că țara ajunge prea târziu la resursele disponibile, le cumpără mai scump și încearcă să gestioneze situația prin măsuri administrative.
„Un stat nepregătit nu poate opri o dronă cu o ordonanță și nu poate umple un rezervor cu declarații de presă. Dacă ruta CPC, Marea Neagră și Orientul Mijlociu rămân simultan sub presiune, România riscă să descopere că securitatea energetică nu înseamnă să ai petrol undeva în lume, ci să îl ai contractat, transportat, rafinat și disponibil la pompă înainte ca piața să intre în panică”, atenționează Dumitru Chisăliță.
Intră acum și în grupul de
