Guvernul a adoptat Normele de aplicare a Codului de procedura fiscala

Normele metodologice stabilesc ca pentru aplicarea unitara a prevederilor legislatiei fiscale Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Administratiei si Internelor pot elabora ghiduri practice pentru indrumarea functionarilor din domeniul fiscal.

La elaborarea proiectului de Norme metodologice s-a avut in vedere si principiul evitarii paralelismelor legislative, avand in vedere trimiterile exprese din cuprinsul Codului fiscal privind completarea cu dispozitiile Codului de procedura civila si, respectiv, aplicarea acestor dispozitii acolo unde Codul fiscal nu dispune. Prin urmare, normele juridice reglementate prin Codul de procedura civila aplicabile si in domeniul procedural-fiscal vor fi explicate prin Precizari emise de Agentia Nationala de Administrare Fiscala ce vor fi aduse la cunostinta publica prin toate mijloacele de comunicare disponibile.

Totodata, acele norme care vizeaza fluxul informatiilor si documentelor sau alte prevederi ce privesc in exclusivitate activitatea organului fiscal vor face obiectul unor instructiuni si norme de lucru interne.

Dintre dispozitiile elaborate pe baza si in executarea articolelor din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 republicata care au necesitat o abordare complexa si detaliata, amintim ca dispozitii generale: exercitarea dreptului de apreciere si a rolului activ de catre organele fiscale, procedura de desemnare si revocare a imputernicitilor de catre contribuabili.

Normele stabilesc, de exemplu, ca in aprecierea unei situatii fiscale asupra careia urmeaza sa ia o decizie, organul fiscal trebuie sa determine starile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege.

Rolul activ al organului fiscal se poate manifesta inclusiv prin furnizarea de servicii pentru contribuabili menite sa le faciliteze acestora indeplinirea obligatiilor fiscale, precum si prin actiuni de educare in domeniul fiscal. Aceasta indrumare se poate realiza atat la nivel central, cat si la nivel local, prin orice instrument aflate la dispozitia organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declaratii, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea si distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, brosuri, pliante, afise, si alte asemenea), difuzarea in presa scrisa de articole, comunicate si materiale de presa, intalniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informatii in cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio si televiziune, introducerea in programele de invatamant a unor lectii cu subiect de fiscalitate, si alte asemenea.

Din categoria prevederilor privind raportul de drept material fiscal (Titlul II) pentru care s-a detaliat procedura de punere in aplicare prin proiectul de norme, mentionam: obligatiile fiscale, platitorul obligatiei fiscale, dispozitii privind cesiunea creantelor contribuabililor reprezentand drepturi de rambursare sau restituire, reguli privind inregistrarea domiciliului fiscal.

Titlul (III) privind dispozitiile procedurale generale a fost dezvoltat, vizandu-se in primul rand prevederi cum ar fi: competenta organelor fiscale, reguli privind actele administrative fiscale, procedura de indreptare a erorilor materiale din cuprinsul actelor administrative fiscale, dispozitii privind apelarea la serviciile expertilor, prezentarea de inscrisuri organelor fiscale, efectuarea cercetarii la fata locului, estimarea bazelor de impunere.

In materia inregistrarii fiscale reglementata de Titlul IV al Ordonantei Guvernului nr.92/2003, o abordare mai ampla au necesitat reglementari privind persoanele obligate sa se inregistreze fiscal si atribuirea codului de identificare fiscala, modalitatea de inregistrare si de scoatere din evidenta a platitorilor de taxa pe valoarea adaugata, declaratia de inregistrare fiscala, eliberarea certificatului de inregistrare fiscala si modificarile ulterioare inregistrarii fiscale.

Referitor la prevederile privind declararea fiscala a impozitelor si taxelor si stabilirea acestora, a fost circumstantiata posibilitatea punerii lor in aplicare, punandu-se accent pe declaratiile fiscale si corectarea acestora ulterior depunerii de catre contribuabil.

Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.

Dintre prevederile legale ale Codului de procedura fiscala referitoare la inspectia fiscala, in proiectul Normelor metodologice s-a dezvoltat modalitatea de punere in aplicare in special cu privire la obiectul si functiile inspectiei fiscale, formele, intinderea, procedurile de inspectie fiscala, competenta de efectuare a inspectiei fiscale, regulile de inspectie si raportul privind rezultatul inspectiei fiscale.

In Normele metodologice se arata ca Agentia Nationala de Administrare Fiscala are competenta generala materiala si teritoriala in efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a celorlalte sume datorate bugetului general consolidat pentru a caror administrare este competenta potrivit legii.

De asemenea, unitatile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de specialitate din structura acestora au competenta materiala si teritoriala pentru efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, si altor venituri pentru a caror administrare sunt competente, potrivit legii. Delegarea de competenta se face prin emiterea unui ordin de serviciu iar, conform art.96 alin.(3) din Codul de procedura fiscala, competenta se poate delega si in cazul controalelor incrucisate sau in alte cazuri fundamentale, se arata in Norme.

Actiunile organelor fiscale ce au ca scop stingerea creantelor fiscale, reglementate de Titlul VIII „Colectarea creantelor fiscale”, au fost detaliate, vizand aplicarea dispozitiilor privind titlurile de creanta prin enumerarea actelor ce stabilesc si individualizeaza creante fiscale, privind ordinea de stingere a datoriilor, compensarea si restituirea sumelor, procedura de calcul a dobanzilor si penalitatilor de intarziere, masurile asiguratorii si procedura de aducere la indeplinire a acestora, modalitatile de executare silita (poprire, executarea bunurilor mobile, imobile si a altor bunuri, valorificarea bunurilor sechestrate, eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executarea silita), contestatia la executare silita, precum si alte modalitati de stingere a creantelor fiscale.

In ceea ce priveste prevederile Codului de procedura fiscala privind solutionarea contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale, s-a dezvoltat modalitatea de punere in aplicare a celor referitoare la forma si continutul contestatiei, precum si organele competente sa solutioneze.

In Norme se precizeaza ca prin organe de solutionare competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal se inteleg serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti sau, dupa caz, Directia generala de administrare a marilor contribuabili, pentru marii contribuabili care sunt administrati de acesta. Prin organe de solutionare competente constituite la nivel central se intelege Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei nationale de Administrare Fiscala.

In solutionarea contestatiei, organele de solutionare competente ale Agentiei nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie, iar cele ale autoritatilor administratiei publice locale se pronunta prin dispozitie.

In Norme se mai precizeaza ca reglementarile metodologice aprobate prin ordin al ministerului finantelor publice emise potrivit ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art.200 din ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 174/2004, republicata, raman aplicabile pana la data intrarii in vigoare a noilor ordin ale ministrului finantelor publice, respectiv ordine ale presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in masura in care dispozitiile acestora nu contravin prevederilor Codului de procedura fiscala si a prezentei hotarari.