Petru Luhan vs Adrian Severin. Anonimatul exclusiv vs expertiza autentică

Cine să îi mai creadă pe politicienii noştri atunci când spun că dacă … aşa şi pe dincolo chiar va fi, şi aşa, nu doar pe dincolo? Mă îndoiesc că are cineva curajul, cu adevărat, sucevean fiind, să mai sară la muzică, aici a se citi electorat, cu pretenţii că se va întâmpla ceva din ce promite el. Urmează alegerile pentru Parlamentul European. Dacă la cele locale şi generale parcă mai era o miză cât de cât, pentru oamenii de rând, acum lucrurile sunt convins că se vor complica, în sensul că de oriunde ai fi, nu mai convingi omul să iasă din casă ca să îţi dea votul. Pentru că nu mai este atât de simplu. Şi mă gândesc cu candoare cam ce o fi în inima şi mintea celor din judeţul Suceava care au fost la vot şi vor fi îndemnaţi să meargă din nou. Şi asta pentru a alege, de data asta, o listă. Că la europarlamentare va fi vorba de o listă. Pe care vom găsi feţe de prin toată România. Iar dacă va fi vreuna, pe poziţie eligibilă, din judeţul Suceava, cu atât mai bine.
Mă gândesc, votant fiind şi eu, cam cum vor veni cei de la PSD şi îmi vor cere să-i votez când omul pe care l-am votat odată acu un an şi ceva, Cătălin Nechifor, şi-a luat adio de la PE pentru a-şi asigura un mandat de patru ani în Parlamentul României. Apăi să vă fie de bine.
Mă gândesc iarăşi la cei de la PNL, că parcă ar fi o idee, dar cum săracii nici nu au candidat pentru europarlamenare din judeţul Suceava, ce să mai vorbesc. Chiar nu are nici un haz să dau votul aiurea. Deci şi aici e clară treaba.
Apoi mă gândesc la PD-L. La acest partid, dacă încep iar să defileze cu Theodor Stolojan în capul listei, care, să mă ierte Cel de Sus, nu prea mai ştiu cu ce ar putea să mă zăpăcească de cap, nu mai rezist mult. Nu mai am putere să-i ascult. Cum nu am putere nici să îl văd că după trei zile de la începerea lucrărilor noii sesiuni europarlamentare, el se răzgândeşte şi nu mai vrea.
Dar durerea din altă parte vine. Din neseriozitatea cu care tratează clasa politică electoratul. Am ajuns, noi oamenii de rând, un fel de cobai al politicienilor de nu s-a mai văzut aşa ceva. Nu există decât falsă „expertiză”, neverosimilă „mapă profesională” şi o duioasă „prosteală pe faţă”. În rest, dacă ar fi să te gândeşti că pentru toate astea, şi mă refer la alegerile care vin, se vor cheltui o groază de bani în afişe şi campanii care mai de care mai colorate şi mai pline de promisiuni mincinoase, te întrebi oare când o să se termine tot circul ăsta şi vom intra în normalitate. Din 1990 încoace votăm de nu ne mai ştie nimeni rândul, dar nimic. Nimic pentru cetăţenii obişnuiţi. Că, pentru cei care s-au prins că a face bani fără să ai nimic în spate, ci numai vorbe frumos împachetate e loc, asta se vede.
Dar ştiţi ce mă bucură pe de altă parte? Faptul că oameni de o adevărată valoare politică şi care au în cap ce nu are cumulat întreaga armată de consilieri a lui Emil Boc, cum ar fi Adrian Severin sau Puiu Pascu, vor împărţi acelaşi aer şi vor fi COLEGI, deci egali în drepturi şi obligaţii cu nume sonore ale scenei politice româneşti cum ar fi Irina Schrotter, Elena Băsescu şi, nu în ultimul rând, Petru Luhan.

MIHAI CHIRA

P.S.: în cazul în care întâmpinaţi probleme de memorie şi nu vă amintiţi ultimele trei nume, încercaţi www.google.ro, căutare avansată. Dacă nici în cazul acesta nu primiţi informaţiile dorite, aşteptaţi până când vor fi făcute publice listele cu candidaţii la alegerile europarlamentare şi atunci veţi pricepe.