Trei doctrine cunosc pe lume. Si acelaşi singur preşedinte

Alianţa dintre PSD, PNL şi PC pe care o gândesc de ceva vreme si vor să o pună în practică liderii din opoziţia românească actuală poate fi foarte bine viitorul PDL al Românei. Adică tot ceva de genul socialo-liberalo-democraţie. În sensul că ar putea deveni in foarte scurt timp, chiar mai scurt decât se aşteaptă chiar şi liderii Ponta, Voiculescu sau Antonescu, forţa ce va conduce România sub cea de a doua domnie a lui Traian Băsescu.

Asta în primă fază pentru că dacă Alianta asta va avea susţinerea populaţiei chiar înainte de vreme iar în februarie Congresul UDMR va spune că vrea „să se sucească” şi să meargă din nou la lapte şi miere sunt foarte mari şanse să avem şi alegeri anticipate.

Să mă explic de ce PDL prin ceea ce înfăptuiesc liderii săi în ultima vreme şi mai ales Traian Băsescu, nu face decât să ducă la construirea unui alt bloc politic care să îl înlocuiască şi pe Băsescu şi partidul.

În 2004 Alianţa D.A. însemna nici mai mult nici mai puţin decât o structură asociativă între două partide, unul profund de stânga şi membru al Internaţionalei Socialiste, adică PD şi celălalt clamat ca fiind de dreapta, adică PNL. Lupta împotriva baronilor locali PSD şi a aşa zisei MAFII a lui Adrian Năstase a fost de fapt platforma care i-a condus spre câştigarea alegerilor. Şi lumea a fost extrem de veselă.

2004-2008 a fost o continuă luptă între PNL şi PD şi mai ales între Băsescu şi liderul liberal de la acea vreme Călin Popescu Tăriceanu. Dacă Tăriceanu ar fi ştiut şi dorit să îşi folosească atributele de premier la fel de bine cum a făcut-o Băsescu era foarte probabil să nu asistăm niciodată la înfiinţarea Platformei liberale şi apoi a PLD.

Cum a fost obligat PLD să se îmbrace în straie de mireasă şi să pozeze în fata mare a politicii româneşti şi apoi să se dăruiască lui Făt Frumos, alias PD, asta o ştiu doar Gheorghe Flutur şi Theodor Stolojan şi cu siguranţă nu o vor declara nici când va veni timpul să îşi scrie memoriile.

Cert este că din 2004 până acum România nu a avut la conducerea ei decât formule doctrinare extrem de ciudate şi care nu au făcut decât să reunească partide din stânga cu cele din dreapta.

Faptul că după o noapte de beţie, sau de meditaţie profundă, spuneţi-i cum doriţi, cineva din PD s-a gândit că ei nu mai sunt socialişti ci sunt de-a dreptul de dreapta i-a determinat să o cotească spre Popularii Europeni. Cu gândul sigur că asta îi va ajuta să mai capete ceva susţinere europeană şi poate nişte bani. Dar chestia asta nu a făcut decât să tuşeze şi mai tare convingerea că PDL numai de dreapta nu e. Iar măsurile pe care Guvernul BOC 1 – 4 le-a luat în ultimii doi ani confirmă ce spun.

PSD, PNL si PC doresc să propună României altceva care de fapt e cam tot ceea ce a fost până acum, numai că alţii sunt actorii… nu ştiu dacă va ţine.

Nu ştiu încă dacă românii mai pot „pune botul” la căldări şi fulare şi la „ameninţări” cu scăderea impozitelor şi taxelor. Nu ştiu sigur câţi dintre românii care merg la vot mai cred în reforma statului de drept şi dacă îşi mai amintesc cum la Paris putea vota în 2009, cam un român la 40 de secunde. Nu ştiu dacă mai cred că „baronii locali” ai PSD s-au dus sau dacă „grofii” PDL au fost mai răi sau mai buni.

Ştiu însă că dacă Alianţa asta nouă are priză la public, de PDL vom auzi exact cum auzim acum de PNŢCD. Pe la seminariile politice la capitolul „eşece”.

Şi e dureros pentru simplul fapt că de vreo 10 ani, maturitatea politică e un termen necunoscut atât pentru electorat cât şi pentru partidele politice. Alianţele de genul celor încercate acum nu vor face decât să continue agonia clasei politice şi nu vor aduce nimic spectaculos sau bun pentru electorat.

Decât poate un alt Băsescu. Şi închipuiţi-vă cam ce va putea face acest nou Băsescu cu o susţinere în Parlament de aproape 70 % aşa cum se prevede a avea noua Alianţă PSDPNL-PC. În cazul ăsta Dumnezeu să ajute România !!

Mihai Chira