Intră acum și în grupul de
Scriitorul și eseistul sucevean Constantin Severin a publicat miercuri „Manifestul Postliteraturii – O teorie normativă a condiției postliterare”, un text-manifest în care afirmă că epoca literară clasică s-a încheiat ireversibil, iar cultura occidentală a intrat într-o condiție structurală postliterară.
Manifestul, structurat în 12 puncte esențiale, analizează transformările profunde ale producției simbolice în era digitală și a inteligenței artificiale.
Severin susține că „postliteratura nu este un curent estetic, ci consecința transformării infrastructurale: rețele digitale globale, mediere algoritmică, inteligență artificială și circulație accelerată a conținutului simbolic”.
Autorul identifică patru mutații ireversibile care definesc noua realitate:
- Decentralizarea autorului – autoritatea nu mai este singulară, ci distribuită (AI, algoritmi, platforme colaborative).
- Erodarea canonului – textul tipărit nu mai este centrul de gravitație culturală.
- Transformarea temporalității narative – narațiunea devine stratificată, nu liniară.
- Medierea tehnologică a creației – imaginația umană se restructurează în relație cu sistemele tehnologice.
Severin subliniază că „opera literară era concepută ca obiect închis; creația postliterară este procesuală, modulară și participativă”. El respinge atât nostalgia pentru „centrul pierdut”, cât și panica declinului cultural, afirmând că „epoca literară a fost istorică, nu eternă. Transformarea ei nu este o catastrofă, ci o redistribuire”.
În condiția postliterară, creatorul devine „hibrid, interdisciplinar, conștient structural și alfabetizat tehnologic”, iar sarcina sa principală este navigarea lucidă în sisteme simbolice distribuite. Manifestul cere claritate conceptuală, rigoare structurală și responsabilitate etică în utilizarea tehnologiei: „Fără structură, creația hibridă devine zgomot. Fără etică, devine manipulare”.
Constantin Severin concluzionează: „Viitorul creației nu va aparține celor care apără vechiul centru. Va aparține celor care înțeleg noul câmp”. Textul este semnat din Suceava, la 25 februarie 2026, și reprezintă o intervenție teoretică majoră în dezbaterea despre viitorul literaturii și al producției culturale în era IA.
Manifestul integral:
MANIFESTUL POSTLITERATURII
O teorie normativă a condiției postliterare
I. Sfârșitul epocii literare
Civilizația occidentală a fost structural literară.
De la tipar la romanul modern, literatura a constituit axa imaginarului cultural. Ea a modelat interioritatea, memoria, autoritatea și forma conștiinței individuale. Autorul era suveran. Cartea era stabilă. Canonul reglementa valoarea.
Această epocă s-a încheiat.
Postliteratura nu deplânge această transformare.
O numește.
Nu mai locuim într-o civilizație literară.
Locuim în condiția postliterară.
II. Ce s-a schimbat
Postliteratura apare atunci când producția simbolică nu mai este exclusiv umană și nu mai este centrată structural pe textul tipărit.
Patru transformări ireversibile definesc această condiție:
1. Decentralizarea autorului.
2. Erodarea autorității canonice.
3. Transformarea temporalității narative.
4. Medierea tehnologică a creației simbolice.
Cartea nu mai este centrul de gravitație al culturii.
Este un mediu printre altele.
III. Prăbușirea suveranității autorului
Regimul literar s-a întemeiat pe ideea autorului ca origine.
Postliteratura funcționează în interiorul unei autorii distribuite.
Inteligența artificială, algoritmii, platformele colaborative și rețelele digitale au dizolvat monopolul producției simbolice umane. Creativitatea nu mai este singulară; devine hibridă.
Autorul nu mai este sursă absolută.
Devine orchestrator.
IV. De la operă la câmp
Opera literară era concepută ca obiect închis.
Creația postliterară este procesuală.
Textele evoluează. Sensurile circulă. Structurile devin modulare. Interpretarea devine participativă. Granița dintre creator și receptor se subțiază.
Opera devine câmp.
V. Transformarea subiectivității
Epoca literară a cultivat interioritatea profundă prin lectură liniară și concentrare prelungită.
Subiectivitatea postliterară este rețea.
Atenția se fragmentează. Identitatea se distribuie. Memoria se externalizează. Narațiunea devine stratificată, nu strict secvențială.
Aceasta nu este o decădere.
Este o mutație structurală.
VI. Producția simbolică hibridă
Postliteratura nu elimină literatura. O integrează într-un regim mai larg de producție simbolică hibridă.
Textul coexistă cu imaginea, codul, sunetul și algoritmul. Câmpul simbolic devine tehnologic interconectat.
Imaginația umană nu dispare.
Se restructurează în relație cu sistemele.
VII. Inevitabilitatea transformării
Postliteratura nu este un curent estetic.
Este consecința transformării infrastructurale:
• rețele digitale globale
• mediere algoritmică
• inteligență artificială
• circulație accelerată a conținutului simbolic
Când infrastructura se schimbă, cultura se reorganizează.
Condiția postliterară nu este opțională.
Este structurală.
VIII. Dincolo de nostalgie și panică
Epocile de tranziție produc două reacții:
- Nostalgia centrului pierdut.
- Panica declinului cultural.
Postliteratura refuză ambele poziții.
Epoca literară a fost istorică, nu eternă.
Transformarea ei nu este o catastrofă, ci o redistribuire.
Gravitația culturală se mută.
Nu dispare.
IX. Noul creator
În condiția postliterară, creatorul este:
• hibrid
• interdisciplinar
• conștient structural
• alfabetizat tehnologic
Creația devine navigare în interiorul unor sisteme simbolice distribuite.
Creatorul postliterar nu este diminuat.
Este repoziționat.
X. Noua responsabilitate
Postliteratura cere:
• claritate conceptuală
• rigoare structurală
• responsabilitate etică în utilizarea tehnologiei
Fără structură, creația hibridă devine zgomot.
Fără etică, devine manipulare.
Creatorul postliterar trebuie să înțeleagă sistemele pe care le activează.
XI. Cultura după centralitate
Literatura nu dispare.
Dar nu mai guvernează.
Devine una dintre multiplele modalități ale ecosistemului simbolic descentralizat.
Postliteratura nu proclamă moartea literaturii.
Proclamă sfârșitul centralității ei.
XII. Concluzie
Postliteratura afirmă:
• redistribuirea autoratului
• hibridizarea producției simbolice
• medierea tehnologică a imaginației
• transformarea subiectivității
• încheierea epocii literare ca ax cultural
Civilizația occidentală a intrat în condiția postliterară.
Sarcina prezentului nu este rezistența nostalgicǎ.
Este articularea lucidă.
Viitorul creației nu va aparține celor care apără vechiul centru.
Va aparține celor care înțeleg noul câmp.
Constantin Severin
Suceava, 25 februarie 2026
Intră acum și în grupul de
