Intră acum și în grupul de
De multe ori spunem că viața nu a fost dreaptă cu noi. Că n-am avut noroc. Că am întâlnit oamenii nepotriviți. Că am fost în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Și, fără să ne dăm seama, ajungem să credem că viața ni se întâmplă. Că destinul este ceva ce primim, nu ceva ce construim.
Eu cred că lucrurile stau altfel.
Eu cred că viața noastră este, în mare măsură, suma alegerilor pe care le facem. Unele sunt atât de importante încât le ținem minte toată viața: omul cu care alegem să ne petrecem viața, profesia pe care o urmăm, orașul în care rămânem sau din care plecăm. Dar adevărul este că cele mai multe sunt atât de mici încât nici nu le observăm. Alegem dacă spunem adevărul sau o minciună comodă. Alegem dacă ne cerem iertare sau ne hrănim orgoliul. Alegem dacă mai citim zece pagini sau mai pierdem o oră fără rost. Alegem dacă răspundem cu răutate sau cu răbdare. Iar aceste alegeri mărunte, repetate zi după zi, ajung să ne construiască, încet, caracterul și destinul.
Totodată, trebuie spus că nu ne schimbă doar alegerile pe care le facem. Ne schimbă și alegerile pe care le evităm. Compromisurile pe care le acceptăm. Adevărurile pe care alegem să nu le rostim. Oamenii pe care îi lăsăm să rămână în viața noastră și cei pe care îi îndepărtăm. De aceea, de multe ori, credem că destinul ni se schimbă în ziua în care facem o alegere importantă. În realitate, el începe să se schimbe cu mult înainte, în clipa în care acceptăm sau refuzăm lucruri care, repetate suficient de des, ajung să ne definească.
Nimeni nu ajunge într-o relație toxică peste noapte. Nimeni nu își pierde sănătatea într-o singură zi. Nimeni nu devine un profesionist respectat după un singur succes. Toate acestea sunt rezultatul unor decizii repetate. Uneori bune. Alteori mai puțin bune. Pentru că viața nu se schimbă, de obicei, printr-un gest spectaculos, ci printr-o alegere pe care o faci astăzi și pe care alegi să o repeți și mâine.
Există oameni care spun că nu au avut de ales. Sunt convins că există situații în care libertatea noastră este limitată. Nu alegem familia în care ne naștem. Nu alegem toate încercările prin care trecem. Nu alegem boala, pierderea sau nedreptatea. Dar aproape întotdeauna alegem felul în care răspundem la ele. Acolo începe, de fapt, libertatea noastră.
De aceea consider că unul dintre cele mai mari daruri pe care le putem oferi unui copil nu este să îi deschidem toate ușile, ci să îl învățăm că fiecare alegere are un preț și fiecare renunțare are o consecință. Pentru că maturitatea nu începe atunci când împlinești optsprezece ani. Maturitatea începe în clipa în care încetezi să dai vina pe viață și începi să îți asumi alegerile.
Nu putem schimba alegerile pe care le-am făcut ieri. Dar putem decide ce alegem astăzi. Și, uneori, o singură alegere bună, repetată suficient de mult timp, este de ajuns pentru a schimba direcția unei vieți întregi.
La sfârșit, poate că nu vom fi definiți nici de succesele noastre și nici de eșecuri. Vom fi definiți de alegerile pe care le-am făcut atunci când nimeni nu ne obliga, când nimeni nu ne privea și când doar conștiința noastră știa cine suntem cu adevărat.
Consilier filosofic,
Dragoș Huțuleac
Intră acum și în grupul de
